Prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul.

Nu gresesti pentru ca iti bagi pula in mine. Sa spunem. Gresesti pentru ca iti bagi pula in mine a doua oara. In traducere: Toti facem greseli. Daca nu le mai repetam, suntem destepti. Daca le ocolim dinainte, suntem si mai destepti. Pentru ca de putut putem anticipa viitorul, chiar daca horoscopul e valabil pentru o scurta perioada. Ati auzit de vorba asta:

Cum iti asterni, asa dormi.

Deci ia si fute-ma. Daca reusesti, ia si fute-ma. Legea compensatiei, tu ma futi pe mine, eu fut pe altcineva, si tot asa. Chain reaction. Nimeni nu iese in pierdere pana la urma. Ne scoatem toti parleala caci totul se plateste mai devreme sau mai taziu. E ca si cum ai spune ca

Dai pe pere, ce iei pe mere…

Vom face abstractie de treaba asta, nu ai gresit ca m-ai futut. Ai gresit ca m-ai futut a doua oara.  Si acum sa presupunem iarasi,  ai reusit sa ma futi si a doua oara, apoi na, nu esti tampit? Ai sa stai capra de atunci inainte, numai tu. Esti foarte constient ca daca faci pipi pe tabloul electric, risti sa fii imbalsamat cu un ranjet destul de larg pe mutra si intr-un timp foarte scurt…asta se cheama discernamant. Sau poti sa spui ca ai avut

Norocul prostului.

Sa spunem ca nu ai vazut tabloul, era intuneric, te-ai pisat pe el, si inima iti mai pulseaza in continuare.  Bravo. Asta e noroc, bulan, Doamne-doamne, karma, destin, soarta. Ei, nu esti prost daca atunci cand esti din nou pe verticala cauti un tablou electric, special sa te pisi pe el? In cazul asta se poate spune ca

O cauti cu lumanarea.

Adica tu chiar iti doresti sa fii un pic futut de fapt. O ceri. Iti place atat de mult mirosul, incat scormonesti in cacat mai zelos, mai cu ardoare. Nu te simti bine ca ai fost intepat de albine, o singura data. Nu, tu pentru ca esti prost, trebuie sa futi un sut in stup, cu putere. Ca apoi tot tu sa te intrebi: Doamne, de ce pula mea arat ca o strecuratoare? Cam asta dai de inteles. E ca si cum

Incerci a matura gunoiul…sub pres.

Daca repetam greselile, riscam sa ne afundam mai tare in rahat. Gandeste-te cum ar fi sa primesti un sut in fund, din ce in ce mai tare, dupa fiecare greseala… Pai conteaza sa tii minte primul bocanc in rect, ca apoi sa te gandesti: Bai frate…nu ma mai pis pe tabloul electric, ca mai primesc un sut in cur, si mai tare. Si al naibii, chiar doare. Ai inteles ideea.

De fiecare data cand ploua, ma sparg in tot atatea picaturi de apa. As fi vrut sa fi fost ca uleiul, sa pot sa-mi unesc picaturile “pierdute” dar nu am reusit.
E greu cand te imparti in doua, si apoi iarasi in doua, apoi in noua… Nu mai ramai cu nimic. Nu faci un intreg, din zeci de picaturi lipsa. Vine o vreme cand in timp ce canti,
iti vine sa sari cu picioarele pe aceeasi coarda de la pian, si sa nu te opresti. Sa bati un
cui in perete si dupa cinci minute sa observi ca a intrat si ciocanul in acelasi loc.

Sa-ti iei capul in palme si sa nu-ti dai seama ca strangi, si strangi si strangi. Si picaturile in care te spargi sa-ti curga printre degete, sa topeasca asfaltul si sa-ti lase rani pe degete…
Arzi ca o benzinarie in flacari si  traiesti intr-un oras de unt unde fiecare pas te
ingroapa si mai adanc, iar zgomotul produs iti sfaraie in urechi precum crantanitul bomboanelor sau un sut plin de oftica intr-un geam. Fiecare pas e un harlet infipt intr-o mlastina, cu intentia de a face un sant, sau de a construi o casa. Iti vine sa-ti aprinzi o tigara, sa-ti privesti varfurile bocancilor cum se afunda in mocirla, incet, atat de incet incat abia bagi de seama, dar sigur. Si fumezi, impacat. Simti rece in sosete, privesti nepasator cum te inghite pana la genunchi, nu schitezi nici un gest, vrei sa iesi dar in acelasi timp vrei sa se termine.

Iti trebuiesc mult mai multe flacari sa topesti un oras de unt.
Viata nu se masoara in ani. Ci in pasi. In stari si in pasi. Dar cand ai cuie in talpa, cioburi si pioneze,  atunci incerci alta varianta, in patru labe. Doar ca dupa un timp
iti futi genunchii, se rod, sangereaza, te dor, si pentru ca mai speri in pula mea, incerci sa te tarasti, pe burta, pe o parte… Iti ard mainile, urci pe o scara rulanta, care coboara.
Se poate mai rau. Asa ca tot mai speri.

Iau forme mari in cioburi cristaline,
Prin palpait de flacari aiurite,
Langa fereastra-n noptile senine,
Si mor, se sting inmarmurite,

In aer garnisit de sarbatoare,
Printre cadouri mirosind a fin,
Cu semne mari de intrebare,
Amestecate-n ganduri de pelin.

- Te iubesc A!
- Nesimtitul dracului ce esti tu sa fii, iar ai lasat colacul ridicat.

Iti bagi picioarele in restul conversatiei, o tratezi cu flit, izbesti usa de perete, iar pe drum iti aduci aminte ca ti-ai uitat sosetele in pantofi, si cu ocazia asta observi si ca ai “fugit de acasa” in slapii ei. Te duci la tipa de la ziare, care sta cateva blocuri mai departe, suni la usa cu un buchet de flori rupte din spatiul public, te scuzi ca un bou ca ti-ai lasat incaltarile la serviciu, si ii spui:

- Te iubesc B!
- Dupa ce ca iar furi flori de la inmormantari, macar ai bunul simt si recunoaste ca ai fost la curve, animala, ce-i cu slapii astia in picioare?

Iar incerci sa o prostesti, si sa-i explici ca de fapt slapii sunt ai vecinei de jos, pentru ca erai la parter si ti se dezlipisera pantofii, ea sa te taraie pana jos la un examen de mahala si tie sa ti se taie iarasi pofta de a fi linistit, te enervezi si te sui intr-un taxi spre colega ta de munca, care bineinteles ca si ea te stie ca esti doar al ei. Intri deci in casa, descult de data asta si incepi:

- Te iubesc C!
- In delegatie nu ai fost, la piata te-am trimis alaltaieri, si nu te-ai mai intors. Unde umbli mai destrabalatule, ma inseli?

Dupa o repriza de bocete si tranteli si izbituri, te saturi si de data asta si mergi la amanta oficiala, care normal ca si ea crede ca e doar a ta si tu doar a ei, viseaza la inele pe deget si flori in piept, buchete aruncate pe spate, tra-la-la… Si se pare ca niciodata nu i-ai spus asa ceva, asa ca ii spui acum:

- Te iubesc D!
- E prima oara cand imi spui asta. Ma tu m-ai inselat!? Pleaca din casa mea. Sigur e ceva in neregula.

Sunt sigur ca ai sa incerci sa-i demonstrezi contrariul, dar pentru ca esti rupt in noua de oboseala, lasi capul in jos, iti iei din hol alta pereche de pantofi si te duci si tu la cea care cu adevarat te iubeste, si pe care tu nu o suporti…sotia ta de fapt. Ajungi acasa si ii spui din tot sufletul:

- Te iubesc E!
- Eu sunt F, jigodie ordinara ce esti, iar umbli-fluturele?

Iar dimineata, deschizi si tu ochii. Si vezi ca era de fapt un vis. Si ca tu de fapt esti femeie.

Nu-i chiar asa de indicat sa crapi pe o vreme ca asta.E atat de frig si atat de urat incat si sa mori este interzis pe vremea asta. Ai incurca lumea, te-ar injura multi, incepand cu vacile proaste cu iq-ul unei ciuperci halucinogene care stau si barfesc pe casa scarii, in casa scarii, in fata casei scarii, si terminand cu blestematiile (mtdzo – mortii tai de zabalos ordinar, cum ti-ai permis, etc.) care ti le adreseaza groparii in timp ce ii ajuti, indirect, sa dea burtile jos cand iti pregatesc “patul” pentru urmatoarea si cea mai lunga si confortabila perioada de nani.

S-ar raci haleala in farfurii dupa ce tu ca un bun crestin aduni o sleahta plina de cei mai imputiti si fomisti cersetori din cartier carora sa le dai o masa calda in memoria si spre odihna vesnica a raposatului…bineinteles printre ei nimerindu-se a fi si cativa ahtiati dupa vinul rosu si alb care de altfel ar ingheta naibii in paharele de plastic de 200 de grame, nu mai mult, ca apoi ii dezlipesti cu tarnacopul din sant a doua zi.Trebuie sa fii un pic prost sa mori pe halul asta de ger, zapada si viscol. Daca prostia ar durea, sunt curios cati din tara asta ar fi in gips tot timpul.

Ingropatul ar  mai oferi bataie de cap si rudelor, de umblat dupa acte, prosoape si lumanari, pleasca si pomeni, batic pe cap, siesta pentru rapostat, barbierit, tuns, samponat, clatit, hacuit, autopsiat, imbalsamat, cusut, bocanci de carton si costum de doi lei, material alb si apretat, platit popa, dascalul, plus multe alte trasnai. Mda. Si cand te gandesti si ce scumpe sunt prostiile astea, mai mai ca ti-ar veni sa mai traiesti un pic pana se ieftinesc. Sau sa incerci sa crapi naibii vara.

E un sentiment interesant sa mori si sa traiesti. In acelasi timp. In schimb nu cred ca e prea placut. Ma gandeam ca se intampla tuturor, imi trecuse prin minte sa-mi incordez circumvolutiunile si sa ma screm sa-l explic. Un sentiment asemanator ar fi cel care te face sa spui ca razi cu un ochi si plangi cu celalalt. Si totusi nu cred ca poate fi comparat. E doar asemanator.

Sa vrei sa traiesti, sa o faci, iar in acelasi timp sa fii mort. Asta e destul de cumplit. Sa-ti doresti o multime de lucruri, sa zbieri in tine si sa erupi in interior, sa nu bagi de seama ca tigara a ars singura intre degete, si ti-ai ars buzele, nu-ti dai seama cand piesa a ajuns la final sau ca nu mai ai baterie la player, ca nu auzi claxonatul masinii care-si doreste sa te trezeasca din somn. Sa ai timp doar sa inchizi ochii atunci cand farurile penetrante ale unei locomotive te privesc in dreapta si in stanga ta, intr-o noapte geroasa cu viscol si vise.

Dar vrei sa traiesti. Chiar vrei. Poate mai mult ca oricand. Si iti este din ce in ce mai greu sa speri. Desi traiesti simti ca mori in fiecare zi. Si totusi vrei ceva. Pentru ca o parte din tine, desi rage de nerabdare, vrea sa mai spere in continuare. As vrea sa nu mor niciodata. Chiar daca mor in fiecare zi.

Inspiri in nari nisipuri fine, porii te trag adanc in mine,
Si te patrund iubit in line nopti ale marii cu luni pline.
Firi inspumate si senine, cu drag si dor, sunt pentru tine.

- Salut Tudore, ce faci?
- Ma duc in Pula. Am vorbit cu niste amici si colegi de munca si ramasesem cu totii de acord sa facem o vizita pana acolo. Am auzit ca e un loc al naibii de calduros, cu o multime de chestii destul de interesante.
- Si nu mai aveti un loc liber?
- Vrei sa te iau in Pula?
- Nu, intrebam daca sunt destule locuri.
- Ba sigur ca da, toata lumea poate merge in Pula daca vrea.
- Si cum arata Pula? Ca nu am fost niciodata.
- Ma tu esti tampit? Nu stii cum arata Pula? Este extraordinara.
- Adica tu vrei sa spui ca o multime de turisti merg anual in Pula, sa se recreeze, sa se balaceasca?
- Pula exista inca din Neolitic. S-au descoperit o multime de date despre Pula.
- Interesant, atunci am sa vorbesc si eu cu nevasta mea, si la anul poate o iau si pe ea in Pula. Nu cred ca a fost vreodata pe acolo, desi merge in multe locuri.

Cand imi vine sa ma pis, merg la baie, cand imi vine sa vad Pula, ma duc in Croatia.

Acceleratul de Timisoara, destinatie, Iasi. Deocamdata singur. Dar peste ceva timp:
…Era o tanti de vreo 70 de ani, care de cand intrase in compartiment, ma facuse sa transpir…in bocancii blaniti, ca daduse drumul la caldura panarama naibii. Compartiment de 8 locuri. Se aseza la geam, in fata mea. De cum isi facuse aparitia, nu mai misca, ramasese fixata pe tipul din drepta ei, al treilea calator, un alt nou venit. Un pusti de vreo 25 de ani, cu cucul prea mare pentru pantalonii pe care ii purta. Aflasem ca il cheama Cristinel, si ca e tata. Iar baba observa ca are o pula cat o coada de lopata asa ca-si scoase o macheta, adica un baton de parizer pe care apuca sa-l decojeasca, imputind aerul fierbinte si sufocant din incapere. Deja mi se zbatea un ochi.

Nu am terminat de analizat mediul inconjurator, ca in ochiul teafar, o lanterna puternica incerca sa-mi ajunga in creier. M-am gandit ca e felinarul de la capatul tunelului, ma uit o clipa pe geam si vad cerul plin de stele, deci nu eram in tunel, nu crapasem inca. Ma intorc spre usa compartimentului, si dezleg ghicitoarea. Erau doi politisti, care nu aveau somn la ora aia si care pareau ca vor sa se distreze. Asa ca unul incepe spre tipul de langa baba:

- Ce faci pe calculator?
- E laptop. Pai sunt student la informatica si imi faceam nu stiu ce lucrari.
- Asa. Pai daca iti faceai nu stiu ce lucrari, ce faceai, daca nu stii ce?
Ramasesem tampit, tipii astia chiar sunt savanti, mi-am spus…devine interesant. Politistul mustacios continua:

- Curentul din tren este doar petru aparate de ras electrice. Scoate laptopul din priza.
Informaticianul se conformeaza, dar in acelasi timp scoate din geanta un aparat de ras, pe baterii, fara cablu, si-l apostrofeaza pe politai:
- Mi-l bagati dumneavoastra in priza va rog? Nu ajung…
Nu am mai auzit si restul conversatiei caci o observasem pe Pamfilia, ca asa o chema pe respectabila doamna, care nu-si mai mutase binoclul de pe “Gigel”. Se holba ca scroafa la laturi. Intr-un tarziu, organul statului, al doilea politist, sparge tacerea:

- Mai nesimtitule cum iti permiti? Nu vezi ca nu are cablu? Iar dumneata, si arata spre tanti Pamfilia, care halea, se holba si se hlizea in acelasi timp, iar dumneata baga parizerul in geanta, ca nu esti la picnic in padure. Pute a hoit la voi aici.
Apoi deznodamantul, un ghiont pe umarul meu, aruncat de mustacios, impreuna cu urmatoarele:

- Tu! Al cui este biletul?
Spuse, aratand spre biletul de tren pe care il studiam.
- Pai l-am gasit pe jos pe langa gara, si m-am gandit sa-l bag in buzunar si sa ma urc intr-un tren, fac si eu o plimbare, imi pun laptopul la incarcat, halesc ceva si trag si o tigara pe sest la baie, cu ochii in patru, sa nu ma turnati voi, ca apoi sa-mi dati sa-mi platesc o hartie igienica ce costa 5 milioane vechi, si cu care nici la cur sa nu ma pot sterge pentru ca cerneala e de proasta calitate si mai rau ma mozolesc.

Vorbisem atat de repede ca nu au procesat ce spusesem, si dupa jumatate de minut de reculegere totala, unul din ei imi spune:
- Ce ai in rucsac?
Privesc atent spre rucsacul meu, fac o pauza in timp ce ma holbam suspicios in ochii lor, trag aer in piept, cu pofta, si turui fara sa ma opresc, privind in acelasi timp baba din fata mea, care saliva privind excrescenta masiva acoperita de raiatii tipului de la informatica:

- O pereche de pantaloni de blugi, culoare albastra, deschisi si care nu au un nasture, un pulover bordeaux cu doua dungi gri si una kaki, pe piept, o unghiera made in hong kong, o pasta de dinti paradontax, rosie, o periuta alba colgate 360, doua perechi de sosete bej, una flausata, o bluza rosu inchis cu 3 dungi negre si fermoar,  doua sandwich-uri cu cascaval de vaca si castraveti si sunca de porc invelite intr-o coala de aluminiu de marime A4, un incarcator si o casca bluetooth Samsung, un telefon Nokia N93 fara capac si cu un stick mini de 1 Gb, un altul Nokia E63, cu stick micro de 4 Gb, cu doua fotografii in el, 73 de contacte, 20 de piese si 5 mesaje, incarcatorul, o sticla de 500 de grame de suc de rostii, doua pasapoarte, o carte de identitate si una de alegator, certificatul de nastere, o pereche de manusi de bumbac negru, doua bancnote de 2 lei noi, cu Nicolae Iorga pe ei, de culoare verde, un mp3 Well de 2 Gb alb, cu 150 de melodii, casti samsung albe, o sapca kaki cu drapelul actual al germaniei, un laptop Packard Bell cu incarcator, un servetel alb cu miros de lacramioare, care acum e folosit si e de culoare verde. O pereche de chei de yala, una patrata si una rotunda, un inel de metal la ele si un stick de 1 Gb in forma de om de zapada, cu fular si caciula rosie, doua baterii Energizer AAA si doua perechi de boxeri, una verde cu reni albi cu nasul rosu, si una alba cu mingi de basket.

Dupa ce am terminat, eram leoarca de transpiratie si ma durea maxilarul. Am trantit un oftat teatral, si i-am privit. Primul gagiu cu tablii pe piept ramasese blocat, si casca gura mai larg la fiecare 5 secunde, informaticianul fusese uitat de toata lumea, tanti Pamfilia se trase mai aproape de el si se facea ca trage cu ochiul pe monitor, iar al doilea pur si simplu ramasese tampit, stupefiat, astepta nerabdator apogeul. Primul mi-a spus ca sunt tampit si ca ar trebui sa invat Biblia si un dictionar ceva…asta bineinteles daca nu l-am aburit cu descrierea lucrurilor din rucsac.

I-am spus ca daca nu crede, il invit sa parieze cu mine, iar boul mi-a spus ca accepta, dar pe ce? Mi-a spus ca vrea ceasul meu de la mana iar eu am aratat cu degetul spre centura lui, superba, lata, din piele groasa, cu pafta argintie si ceva broderii cusute…care bineinteles ca ramasese la  mine. Macar a fost corect. Chiar daca prostut. Mi-au facut o verificare a actelor, de ciuda, apoi au plecat mai departe, cu lanterna lor orbitoare si cu pantalonii in vine.

Mi te imaginez cu mine in brate, intr-o prapastie, si nu facem nimic altceva
decat sa ne rostogolim…si te tin strans de tot, la piept, si incerc sa-mi folosesc corpul
pentru a te rani cat mai putin, sa te imbratisez cu umerii si cu picioarele, sa-ti iau
capul sub barbie si sa ti-l acopar cu mana pentru a nu fi lovit, sa-mi doresc sa intri in
mine si sa ma izbesc doar eu de stanci, de pietre si de copaci, coborand. Sa inchid
ochii si sa nu respir pana nu se linisteste totul. Apoi inima sa-mi sparga creierii si
sa-mi tasneasca sange din nas pentru ca nu stiu ce e cu tine, si apoi sa te privesc.
Si tamplele sa-mi bubuie in colturile ochilor, si ochii sa-mi curga veseli, caci esti ok…

Prin tufe de maci…
Nu mai privi craci,
Intepati de raci,
Chinuiti de draci.

Nu mai citi foi,
Scrise de alti boi,
Ce mancau trifoi,
In jeg si-n noroi.

Nu mai asculta,
Gura altuia,
Ori a altcuiva,
Nici macar a ta.

Ci in constiinta,
In orice privinta,
E de cuviinta,
Tu sa ai credinta…

Nu am fost la scoala prea mult, iar cat am fost, am fost la fel de atent ca drapelul tari, spanzurat deasupra tablei, sau precum cotorul de mar din banca, pe care al haleam an timpul orei, ca sa pot vorbi cu gura plina. Macar mar sami iasa din ea, daca o deschideam neantrebat. Sa revin…

Daca eu ancerc, pe cat posibil, sa scriu corect din punct de vedere gramatical, atunci am sa va rog mult sa faceti si voi la fel. An pula mea. Miau fost date sa aud o multime de tampeni, dar totusi, linba romana nu a fost niciodata atat de alterata ca an ziua de azi. O pisica ar invata sa faca “miau” cu cratima, dar voi nici cu pixul an mana nu puteti.

Vii se pare ca e ceva normal scrisul asta. E ca si cum ar trebui sa sti ca a stii, nui mare cacat. Daca vas baga cu capul antro galeata cu apa pentru fiecare greseala gramaticala, ar scadea populatia tari la mai bine de jumatate. A stii e un lux. De aia au luat 4 persoane din 10 bacalaureatul anul cea trecut. Cai plin de savanti, unul mai destept decat celalant. Cant eram eu mic, nu erea asa, erea alfel.

Nu muldareai an halul asta linba romana. Chear numi vine sa cred, foarte multe expresi si foarte multe cuvinte sunt pur si simplu o batae de joc. Din cauza felului an care le scriet. Mie mi se pare cu totul extraordinar sa vezi un medic, un profesor universitar, ca sa nu mai spun nimic despre persoanele din politica romaneasca, folbalul sau muzica romaneasco orientala amestecata cu salata biof…

Astia nu ma mira, ci primi de care vorbeam. Anvatzatzi an pushca mea k sa scrietzi corect. Nu cu rectul, corect. E mare lucrul lucrul asta. Stiu ca nu se vede, nu se vede din cauza ca sunt prea multi prosti ca voi, astia de mai sus.  Nu se vede nici o data.  Ca cand se vede, te antrebi de ce. Cultura an tara noastra e praf pe zi ce trece.

PS: Care dintre cititori imi poate spune cifra exacta a greselilor din postarea de mai sus, are aplauzele mele sincere,  si bonus o plecaciune. Merita efortul asta. Distractie placuta.

Am deschis ferestrele pentru ca miroase a tine, dupa atata timp. Umple-mi moaca de curentul ce-ti zboara din gura in timp ce te ascult vorbind. Sunt clipe in care nu bagi de seama ca in mintea mea esti deja goala, si amestecata cu asternuturile.

Continui sa spui ceva, aud doar franturi. Fiecare are carabusii proprii pe creier. Tu ai pocnitorile tale in cap, eu artificiile mele. E imposibil sa fii perfect. Poti doar sa incerci, poate-poate. Privesc la varfurile bocancilor, iar am un semn pe ei, de la sutul pe care l-am tras dimineata in ceasul desteptator.

Puteam sa ma trezesc si singur, trebuia el sa ma caraie la cap. Tot nimeni prin pat. Ramasese setat la ora la care ne trezeam impreuna, si acum isi bate joc de mine. Iar trebuie sa matur. Stiu ca nu e asa cum am planuit de fapt, e o lume nebuna, dar cat respiram, tre’ sa speram. Ti-ai lasat ghetele pe dulapul din camera…

Daca le scot si le aranjez in hol, am sa-mi imaginez ca esti acasa. Dar e ca si cum as baga degetul in priza in fiecare zi. M-as duce naibii sa ma debransez din cauza consumului. Periuta ta e tot in pahar. Imi vine sa sparg si geamurile pentru ca te jucai cu degetul pe gheata de pe el, iarna. Trebuie sa le schimb. Trebuie neaaparat sa fac si eu curatenie, sau sa ma mut.

La multi ani tuturor, liniste si sanatate! Restul vin pe urma.

Un bogat cal de povara,
Intr-o calda zi de vara,
Merse-n vizita la tara,
La tractoarele ce ara,
Lungi terenuri de secara.

Se plimba-n plictis agale,
La mosia lui din cale,
Admira cerul de zale,
Sclipitor de-ti lasa bale,
Si-si chema slujile-n vale,

Ca era boier, si  care,
Se spunea ca-i cel mai mare,
Si ca el asa de tare,
In veci nu va mai rasare,
Cat e soarele in zare.

Averi multe el avea,
Pasuni, lanuri, si-o sosea,
Portelan scump la masea,
Paduri, vite, si-o purcea,
Oratanii si o valcea.

***

Munti inalti cu umbra deasa,
Si mult verde si o casa, cu terasa,
Si piscina-n curte trasa,
Lucruri multe ce iti lasa,
Gura deschisa ramasa…

Admirand el bogatia,
Si plimbandu-se prin glia
De la grajd de la hotar
Iubitul nostru armasar,

Observa pe la gunoaie,
Langa maldarul de paie,
Un schilod-bolnav magar,
Ce murea incet si-amar,

Cu ochi uzi, aproape morti,
Se chinuia cu-ale lui sorti,
Sa rupa un fin fir de iarba,
Lihnit, cu picuri reci in barba…

Si calul bun si facator,
Cu drag, de bine, tuturor,
Se inmuie si pe magar,
Il lua cu el, poate macar,

Se va-ntrema un pic,
Sa faca si el un bine mic.
Pentru acel al nimanui,
Sarac, orfan, magar si pui…

Calul incet, il ocroti,
Spaima din ochi i se topi,
Picioarele se intarira,
In ochi-i scantei dulci sclipira,

Crescuse mare, si voinic,
Dintr-un biet magar si mic,
Acum avea o cosmelie,
Si fu primit in herghelie,

Marele cal il infie,
Al lui iubit fecior sa-i fie.
Cu drag si mare veselie,
In zambete si armonie,

In dar primi si un hambar,
Si slugi si vite, si un car,
O casa mare avea in deal,
Daruita tot de cal.

Calul isi iubea magarul,
Si nu folosea samarul,
Mai mult, la scoala il trimise,
Haine noi ii faurise,

Rang de Pasa el primise,
Si mosii si mai intinse.
Era mare invatat,
Bogat, falnic si baltat…

***

Peste un timp, din trasnet ard,
Pasuni, si munti, si vii si-un gard,
Si calul pierde toata averea,
Incet isi pierde si puterea,

Si slugile il parasira,
Flacari totul mistuira,
Animalele murira,
Necazuri duium venira.

Din armasar iubit, bogat,
Dintr-un mic mare imparat,
Al nostru cal impovarat,
Era de toate. Impresurat.

Pierduse totul, si gandea,
Inlacrimat pe cat putea,
Ca a lui iubita stea,
Incet si trist se-ntuneca.

Si intr-o fuga a unui zbucium,
Un rasarit de gand, un bucium.
Il desteptase. Caci credea,
Ca la magar se va salva.

Facu doi pasi, cazu-n genunchi,
Se chirci ca un manunchi,
De lacrimi triste si durere,
Cu gust amar gretos de fiere,

Si impietri aproape mort,
Pe-acelasi maldar unde mort,
Magarul sta sa fie atunci,
Cand el nu se caznea in munci.

Aflat in chinuri pe gunoaie,
Aproape mort, pe timp de ploaie,
Calul vazu ca prin minune,
Un grup, o mare uniune,

Ce avea in frunte, al sau fecior.
Magarul lui vindecator,
Ce se opri langa gunoi,
La tatal slab, plin de puroi,

Privi cu sila inspre cal, odata,
Gandi cu fruntea urecheata:
- Tot moare pana maine,
Sa-i fac si eu un bine…

Si-i dete una in frunte de-l adormi pe veci.

]]> http://modigliianni.wordpress.com/2011/12/21/recunostinta-magarului/feed/ 0 modigliianni Wild One http://modigliianni.wordpress.com/2011/12/13/iubitule/ http://modigliianni.wordpress.com/2011/12/13/iubitule/#comments Tue, 13 Dec 2011 10:06:54 +0000 Modigliianni http://modigliianni.wordpress.com/?p=673 Continue reading →]]> “There’s a flame, flame in my heart
And there’s no rain, can put it out
And there’s a flame, it’s burning in my heart
So just hold me, hold me, hold me” W.A.S.P.

Ai trecut pe la mine, doar atat cat sa imi arati ca se poate. Chiar daca creierii tai erau pe alta planeta. Ai aterizat pe pamant doar sa arati tuturor celor care te-au cunoscut, ca se poate. Ca se poate trai fara griji, se poate iubi cu adevarat si se pot face lucruri mai mult decat incredibile. Ca viata e o bucurie fara margini si nu e complicata. Si trebuie traita cu placere, no matter what. Iar tu asta ai facut. Nu aveai ce cauta printre noi. Erai prea bun pentru noi.

S-au izbit doua stele intr-o alta galaxie, o scanteie a cazut pe pamant. Ai construit o familie, ai lasat ceva cu adevarat frumos in urma, ai realizat ce altii nici macar nu au gandit, apoi te-ai stins. La mine in suflet vei fi aprins, si ai sa arzi abia odata cu mine. Ai fost cel mai bun prieten, ai fost taticul meu drag, dictionarul meu explicativ universal, definitia expresiei combinate de a fi cu capul in nori si cu picioarele pe pamant, ai fost iubitul meu. Trebuia sa ma inveti cum sa fabric un alt tu. Pentru ca acum m-ai lasat singur. Nu am cum sa impiedic asta, asa ca voi merge mai departe.

Ai fost cel mai destept om pe care l-am cunoscut. Si totusi puteai sa fabrici o racheta spatiala pe care sa o vinzi pe un pachet de tigari. Sau chiar sa o faci cadou unui boschetar. Si sa-i dai si o tigara de la tine. Nu pentru ca erai prost, ci pentru ca erai fericit vazand pe altii fericiti. Si pentru ca puteai sa creezi in fiecare zi ceva. Pentru ca iti doreai ca toata lumea se se bucure de tot ceea ce te bucurai tu in fiecare clipa. Daca mai erau cativa ca tine, nu mai exista Google. Ai fost cel mai tare motor de cautare fabricat vreodata. Si cel mai rapid.

Stiam ca esti iubit, iubitul meu drag. Dar nu stiam ca atat de mult. Daca ai sti cat ma bucura asta. Ai zburat la locul tau, mult prea devreme. Ai facut parte din mine din prima zi. Cu tine am deschis singura data o carte de matematica. Nu am invatat mare lucru, caci eu sunt un cretin si jumatate la capitolul asta, si stau prost cu rabdarea. Dar adoram sa-mi vorbesti la nesfarsit. Sa-mi explici, sa-mi arati, sa ma inveti. Sa ma intreb in fiecare zi cum de existi…

Iubeam felul tau de a tine teorii, de a preda. Imi strangeai mana cu atat respect incat cu greu te puteam privi in ochi. Cand ma luai in brate, ma zgariai cu vesnica ta mustata aspra ca o periuta de dinti. Imi vor lipsi toata viata clipele in care zbierai la mine din camera cealalta, dorind sa-ti tin companie.

Sau momentele in care iti citeam expresia fetei, si bucuria copilareasca si sincera pe care o aveai in ochi atunci cand faceam un simplu gest de a-ti prepara o cafea. Sau de a-ti cumpara doua amarate de ness-uri. M-ai alintat si m-ai considerat ca fiind pur si simplu parte din tine, din familia ta. Pentru mine ai fost mai mult de atat. Discutiile noastre trebuiau sa fie interminabile, dar s-au terminat. Sper mult sa-ti fie bine dincolo.

***

CERCETARE. Performante de Premiul Nobel în laboratoarele Universitatii ”Dunarea de Jos”

Parintele nanotehnologiei românesti

În 1988, fizicianul  a obtinut în laboratorul de la Universitatea „Dunarea de Jos” din Galati metal cu puritate atomica. Era la vremea aceea o premiera în nanotenologie, domeniu de vârf al tehnologiilor avansate. Dupa doua decenii, în 2007 si 2010, a fost acordat Premiul Nobel pentru Fizica pentru descoperiri asemanatoare performantei cercetatorului galatean. În 1983,  a absolvit, „Fizica” la Universitatea „Al I Cuza” din Iasi, fiind sef de promotie.

A fost repartizat la Universitatea din Galati, apoi a fost trimis la specializare în microscopie electronica la Institutul de Cercetari Metalurgice (ICEM) Bucuresti si acolo a avut sansa sa gaseasca un microscop electronic neutilizat si a obtinut aprobarile pentru a-l aduce la Galati. A pus la punct cele doua tone de aparatura electronica si si-a continuat cercetarile în conditii mult mai bune. Atunci se folosea metal de puritate 99,99%, dar în laboratorul de la Galati, profesorul  a obtinut în premiera fier de puritate atomica, pe care l-a si folosit la bobina microscopului electronic, pentru a-i mari performantele. Pentru construirea dispozitivului cu ajutorul caruia sa obtina metale de puritate atomica, la vreme aceea, în 1988, îi trebuiau 10.000 dolari. A obtinut aprobarile cu greu, dar între timp laboratorul a fost devastat si a intrat pe fir si Securitatea. A pus la punct dispozitivul înainte de 1990 si din esantioane de tabla neagra a obtinut metalul cu puritate atomica. A facut zincare, cromare, analiza microscopica si analiza spectrala si toate rezultatele au fost pe masura asteptarilor, confirmând realizari de exceptie pentru cercetarea stiintifica din România.

Un exceptional portofoliu de brevete OSIM

Profesorul  este acum detinatorul a 4 brevete: 1. Metoda si instalatia de obtinere a metalelor de puritate atomica; 2. Metoda si instalatia de obtinere a nanostructurilor si implantarii ionice; 3. Metoda si instalatia de obtinere a hidrogenului; 4. Obtinerea de nanostructuri, nanofire, nanosfere, nanobiocipuri, cu posibilitatea de fuziune pâna la microdimensiune sau chiar mai mult – nanomedicina. 5. Metode si dispozitive de obtinere a cipurilor si biocipurilor. În primavara lui ’90, fizicianul avea pregatite documentatiile pentru obtinerea a 53 brevete de inventie, dar nu avea bani pentru a plati taxele pentru toate. Dupa 1990, profesorul  a lucrat o vreme la Institutul pentru Tehnologii Avansate, din structura SRI, care se ocupa de realizarea mijloacelor tehnice, în special a celor din domeniul tehnologiei informatiei si comunicatii. Din 2009 este doctorand în Nanostructuri si Ingineria Materialelor.

Realizari pentru care s-a acordat Premiul Nobel

Rezultatele cercetarilor de la Galati au fost obtinute cu doua decenii înainte ca pentru astfel de descoperiri sa fie acordat Premiul Nobel. În 2007, cercetatorii Albert Fert (Franta) si Peter Grunberg (Germania) au primit Premiul Nobel pentru Fizica pentru o descoperire ce a dat nastere primelor mari aplicatii din domeniul nanotehnologiei. În 2004, fizicianul  a realizat si implantarea ionica, pentru care în acelasi an a si obtinut Brevetul OSIM. Este o realizare pentru care în 2010 li s-a acordat Premiul Nobel pentru Fizica cercetatorilor de origine rusa Andre Geim (Olanda) si Konstantin Novoselov (Marea Britanie/Rusia) de la Universitatea Manchester din Marea Britanie, carora le-a revenit acest premiu pentru “lucrarile lor revolutionare asupra grafenului”. Grafenul e o forma a carbonului. Grafenele pentru care s-a luat Premiul Nobel în 2010 au o structura sferica. Fizicianul galatean a obtinut o structura mai buna, în „fagure de miere”.CERCETARE. Performante de Premiul Nobel în laboratoarele Universitatii „Dunarea de Jos”
Rezultatele savantului galatean pot fi folosite în tehnologiile micro, respectiv nanotehnologii, adica la CIP-uri pentru industia IT, în nanoelectronica sau nanomedicina, prin obtinerea biomaterialelor prin fuziunea nanostructurilor pâna la nivele de microstructuri biotice si CIPnano, pentru identificarea si tratarea bolilor (anticorp inteligent inoculat în organism), dar si în domenii precum nanopulberi, nanofibre, nanorobotica. Descoperirile sale sunt utile si în macro tehnologii, la obtinerea otelurilor speciale, inclusiv cele pentru reactoare nucleare si constructii aerospatiale. Alte domenii de aplicabilitate sunt metodele de obtinere a materialelor metalice si nemetalice de puritate atomica. Cercetarile pentru care a obtinut cel de al treilea brevet ar putea fi utile la instalatii pentru obtinerea hidrogenului, cu randament de transformare de peste 70%, instalatii mobile, ce utilizeaza apa, sunt ecologice, iar hidrogenul e obtinut la pret scazut.

Statul nu a fost interesat de inventii

În pofida aplicabilitatii în tehnologii de vârf, inventiile profesorului  nu au fost de interes pentru statul român. Interesati au fost cei de la trustul ArcelorMittal, dar cum voiau datele pentru a face întâi experimentele în laboratoarele din Luxemburg si abia dupa aceea sa discute despre cedarea drepturilor de proprietate, conditiile lor nu au fost acceptate. Statul român nu a fost interesat nici macar în conditiile în care profesorul si sotia sa, au intentionat sa cedeze drepturile Ministerului Apararii. Demersurile lor au ramas fara raspuns.

“Cainii latra, ursul trece, de cele mai multe ori,
Dar cateodata, se opreste, face o exceptie
Si le-o da si lor la muie…
…Hai vino aici in mortii ma-tii ca te servesc, si bine,
Iti fac o gaura in plus sa-ti aminteasca de mine,
Pe lumea cealalta s-astepti din nou,
Ca poate-ti dau iar la muie cand ajung si io.”
B.U.G Mafia – Ti-o dau la muie

Beau un pahar de vin, si totusi te privesc, prin fundul paharului, in timp ce beau. Esti de fapt pe desktop, ca wallpaper. Imaginea iti este un pic incetosata, e prea gros fundul. Astazi e 1 Decembrie. Ziua Romaniei. Inca un motiv  in plus de sarbatoare. Nu pentru mine, ci pentru jegurile trecute de 80 de ani. Pentru cei care au bagat tara in cacat, si care acum se plang la usile pe care candva doar ei le incuiau si descuiau, cand doar ei taiau si spanzurau. Si care nu se gandeau la viitorul tarii. Ei, care in ziua de astazi ne arata cu degetul, pe noi, cei mai tineri. Ei, carora nimic nu le convine acum.

Motiv de sarbatoare pentru cei care traiesc in trecut, cand ziua romaniei insemna de fapt si de drept, ceva cu adevarat sfant. Cum nu mai este demult. Sa lacrimez cu urina pe lacrimile voastre din momentul ridicarii drapelului, si sa fac la fel atunci cand veti intona cu piosenie falsa si regret, imnul patriei. Sa trag un part zgomotos cu fiecare salva de tun sau foc de arma pe care o veti asculta tremurand ca un copil care are de dat explicatii pentru nota mica primita la scoala, si-si asteapta parintele sa vina de la serviciu. Si sa ma scobesc in nas nepasator atunci cand va veti pleca, cu mutrele smerite, sa depuneti inca o coroana de flori.

Sa dau play unei piese cu adevarat datatoare de speranta si de incredere, sa am castile pe urechi atunci cand va veti caca verbal, tinand discursuri pline de scursuri prefacute. Sa fut o flegma pe frunza uscata ce poposeste la picioarele mele, in timp ce va plimbati solemn in costume de parada, costume apartinand candva unor oameni care chiar simteau cu adevarat ceea ce voi doar lasati impresia ca simtiti. Falsilor.

Nu ma intereseaza cat de curva era Stefan cel Mare, cat de “nebun” era Mihai Eminescu, sau cat de sangeros era Vlad Tepes, cat de gay era Freddie Mercury, sau cat de pedofil era Michael Jackson. Ma intereseaza strict ce faceau ei cu adevarat. Unul conducea cea mai mare parte a tarilor romanesti, si o facea bine, altul scria prea mult si prea bine, altul era saturat de scarbe si de oameni ca voi, altul facea cu adevarat muzica, celalalt la fel, era prea copil si prea curat. Traiau, simteau, vroiau, faceau, stiau ce. Scarbele naibii ce sunteti voi. Futu-va sa va fut cu teatrul vostru cu tot. Sa va ia apa, ca pe podul de piatra. Vorba cantecului.

“Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.”
Pasarea Colibri – Ultima Scrisoare

Ma intrebam de ce am ramas o curva ordinara. De ce nu am pe nimeni aproape, si de ce nu pot merge mai departe. Well, din cauza ta. Unii spun ca o parte din mine a ramas la tine. O pula. Ce e mai bun din mine, e incuiat acum. Iar cheia e fix in pula mea, nicaieri. Se implinesc exact 3 ani de cand ti-am scris prima oara. Pardon, de cand m-am apucat de scris. Nu vad o mare realizare din asta, cel putin nu deocamdata… Stau si ma uit departe, in viitor, si incerc sa-mi dau seama cum si cu cine am sa fiu. Ce am sa fac si cum am sa ma comport cu cel care va veni. Pentru ca sunt exact 3 ani de cand am incercat de vreo 2 ori. Pentru scurte perioade. Si nu am putut, si nu am reusit. Nu-mi iese. Am incercat sa-mi bag pula in tine, la figurat vorbind, am incercat sa o fac pe vesela, pe zambitoarea si pe cea care a uitat. Am vrut sa uit si sa merg mai departe. Am incercat. Si uite ca sunt 3 ani. Nu reusesc. Si nu stiu ce sa fac. Nu am nici cea mai vaga idee. Poate daca vom mai incerca o singura data, am sa ma conving, daca intr-adevar asa e, cum bat campii de 3 ani, sau daca esti doar inchipuire si vise. Altfel nu as putea trece peste. Altii spun ca daca vom incerca amandoi, la fel ca inainte, din suflet, va iesi ceva cu adevarat bun. Ceea ce suntem, ceea ce vrem adica. Vorbesc serios. Chiar serios, ce naiba, a trecut atata timp. Am trecut prin toate ipostazele posibile, de la extaz la agonie, la speranta si la nervi, si draci si lacrimi si tot ce mai e. Am trecut de la o stare la alta cum trec masinile prin hala unei spalatorii auto. Au trecut toate. A ramas ceea ce vezi mai sus.

Stateam cu o mana sub cap si cu cealalta lipita de soldurile tale, privindu-ti, prin ochii inchisi, umerii si gatul…
Gatul si liniile muschilor gatului. Felul in care mi-ai luat doua degete in palma ta, m-a facut sa nu-mi mai controlez respiratia.
Nu stiu daca mai retii, dar la un moment dat aveai palma inchisa, si un singur deget mai liber, cu care m-am jucat si l-am atins de vreo cateva ori.
Emanai atata caldura incat m-am dat mai in spate pentru ca nu vroiam sa deranjez. Dar mana parca ramasese uitata pe solduri.
Nu vroiam sa mai plec. Si totusi pareai stanjenita. Cu scurte perioade, te-am mai lasat sa respiri.
Damn, inima imi forfeca pieptul si vroia sa si ia zborul, aveam chiar senzatia ca zgomotul produs de ea te va trezi.
O auzeam in urechi, in tample si in creier…Dar simteam nevoia sa revin de fiecare data, sa te stiu aproape, lipita de mine, chiar si pe un centimetru patrat de piele.
Ai plecat in fuga, dimineata, si totusi nu ai uitat sa ma lasi sa te sarut, buimac de somn. Imi venea sa ma dau cu capul de perete de bucurie.
Nu am dormit decat vreo ora toata noaptea. Desi era intuneric, desi eram cu ochii inchisi in mare parte a timpului, ma simteam bine caci stiam ca esti langa mine.
Te plac fata. Kid. Piciule drag.

Incepand cu ora 13, au inceput sa apara doamnele cu batic pe cap, precum iesencele sarite de 70 de ani cand merg la vot, imbrobodite de promisiunile PSD-ului care provoaca in continuare accese de iubire trandafirie si vise telenovelistice. Jumatatea asta de Moldova are binecuvantarea Domnului, pentru ele acesta garantandu-le o viata sigur mai buna in ceruri, ailalti care le exploateaza saracia duhului ajungand sigur in iad.
Indeplinindu-si obligatiile catre Domnul, “fetele” trec sa isi culeaga barbatii de la crasma…

Bunica, locuieste cu nepotii in aceeasi curte, astfel ca am profitat de ocazie sa astept pe vara-mea Veta si barbat-su Mitica. Erau la o nunta in satul vecin, la o sora juna a lui, care se maritase la urgenta ca sa nu riste cumpararea unei rochii noi de mirese. A refolosit-o pe a mama-si, care nu fusese gravida in luna a 5 cand s-a maritat… Aia batrana era supla, ca apucase sa nasca pana la cununie…

Am cinstit in continuare produsele etilice cu cifra octanica ridicata (40 de grade) la umbra, pana pe la 2 noaptea, cand cu intarziere de faza, a intrat Matei in curte, tragand dupa el caruta familiei. Matei il cheama pe calul din dotarea bunicii, ajuns capul familiei.
Veta dormea printre cocenii de porumb. Am reanimat-o luand-o pe sus si fixand-o intr-o pozitie bipeda, sprijinita vertical de stalpul prispei. A simtit ca i se cloceste ceva, (continuand sa faca pe-a adormita) pana am intrebat-o:

- Unde e Mitica?
- Nu l-a basculat calul si pe el?

A privit cu atentie lada carutei. In gol, cu ochi de sticla.

- Da’ unde e papusoiu’ ?! ma intreaba ea disperata.
- Pai, uite, partea din spate a carutei a zburat pe traseu, ii spun. Mitica o fi alunecat pe role (coceni-ciocalai).
- Auzi, ma intreaba, mergi cu mine sa-l cautam ?

I-am futut dumnezeii ma-sii (in gand), ca si eu sunt baiat bun si cumpatat la vorbe ca un moldovean sadea si am plecat prin hartoape cu lanterna. Dupa un sfert de ora l-a gasit Matei, ca era la inaintare. Noi pe linia de fund adunam cocenii pierduti pe drum de tanara doamna. L-am incarcat si pe Mitica (plin de mâl) peste papusoi si am facut cale-ntoarsa.

I’m blind without your eyes,
My heart without you dies,
Let’s unite our souls,
Filling up the holes.

Lock up the doors,
Renew those great walls,
Let me in forever,
You, me,  and a fever.

Let your holly chamber,
To be filled with us two,
Like an open amber,
Who eats spiders though…

Not long ago, into the darkness,
I was, now I am out in sadness,
Leaving all those years behind,
Changing a new state of mind.

Sex at the beach, with a bitch on a bench…
With some sand on my hand, i can’t stand to pretend,
That your mine, you’re so fine, you define,
The great words like the sound of some swords…

In a world full of worlds with big whirls.

Healing my entire places, leaving traces and oasis,
Growing things in empty spaces. Wroom, boom, bloom,
Everything around, surrounding us in gloom.
But when you are not here, in my ear, like an eye full of tear,

Without you,  there is no thing, nothing, not ink.

Blowing out, from the south, with your mouth,
Some sweet air, trough my hair, are you there?
Or the rain, runs in vain all the blood in my veins?
Come with me, come to be, come to see,

That you are still the biggest part of me.

Iti simt mirosul precum duhoarea infecta a unui cadavru in putrefactie, lasat la odihna sub clar de luna intr-o noapte de vara. Eventual pe plaja plina de pesti naufragiati pe care stau pescarusi si se hranesc din ochii morti si goi si reci. Imi lipsesti asa cum lipseste viata dintr-un cadavru ce ia o pauza pe masa morgii imputite in timp ce asistentul este mort si el, de beat si vomat pe halat. Te simt precum un pumn primit de la Muhammad Ali, in ochii si pometii deja tumefiati. Nu mai esti, la fel ca amigdalele mele, parasite intr-un borcan de formol pe masa din cabinetul unui doctor imbecil pentru care operatia a ramas aceeasi ca in Evul Mediu. Nu am sa te uit asa cum nu am uitat prima oara cand am bagat degetul in priza. Sunt patat de tine asa cum mi-am patat tricoul de sangele tasnit din creierii tipului de ieri, cand a fost calcat de tramvai. Ma doare ca nu mai esti, asa cum doare o masea infectata pe care sunt tampit si o sug in continuare. Am nevoie de tine cum are nevoie schiopul de carje, asa cum stirbul are nevoie de proteza si asa cum un tip stricat la burta are nevoie de hartie igienica. Am aceeasi nevoie de tine asa cum profa mea de romana are nevoie de ochelarii ei cu dioptrii +8. Daca ai fi intuneric, nu m-ar deranja sa ma dau cu capul de pereti la infinit, pentru ca nu gasesc drumul. As vrea sa te sorb asa cum soarbe vidanja rahatul din canalul infundat si prea plin. Daca ai fi drog, as vrea o supradoza. Daca ai fi parul meu din nas, as arata ca un cretin in fiecare zi. Daca ai fi gripa, as vrea sa fiu racit toata viata. Daca ai fi flacari, mi-as da foc asteptand sa ajung in Iad, la sectiunea “flames”.

Sa te trag in piept, ca aerul rece de munte intr-o dimineata sanatoasa.
Ma simt viu cand sunt cu tine.
M-ai lovit ca un tren in viteza, ma imprastii ca o furtuna.
Ma faci fericit si sper sa fii la fel. Ma faci sa simt.
Si sa ma simt ca un copil. Cand sunt cu tine.
As vrea sa te sorb, asa cum sugativa absoarbe petele de cerneala.
Sau cum pamantul sfrijit se roaga pentru o picatura de apa, de umezeala.
Sa te ingrop in mine cum isi ingroapa soarele caldura in munti cand asfinteste.
Sa-mi zgarii sufletul cum scartaie o banda stricata la magnetofon.
Sa tin pumnul inchis atat de strans incat sa-mi rup degetele, pentru ca esti in palma mea.

Daca ai fi o picatura de ploaie, as vrea sa ma dezbrac in pielea goala, si sa-mi dau umbrela la gunoi.
Sa intri in mine cum intra culoarea in rufele pe care le-ai amestecat in masina de spalat.
Daca ai fi de mancare, as vrea sa devin obez din cauza ta.
Daca ai fi bere, as vrea sa am cea mai mare burta din lume.
Daca ai fi dioxid de carbon, as vrea sa mor sufocat.
Si daca ai fi nori, nu as mai reveni pe pamant.
Si totusi nu stiu ce e dragostea.
Sau pardon, stiu. Teoria o stim.
Multi. Practica e de fapt ciocanul in dantura.
Pentru ca a iubi e cel mai greu lucru de pe pamant. De aia e cel mai frumos lucru.
Pentru ca toate lucrurile faine sunt grele. Incepand cu matematica, care e superba (si pe care fie vorba intre noi, daca ar fi o fiinta, i-as trage un glonte in cap cu cel mai diavolesc zambet posibil) dar e grea.
Si terminand cu orice lucru cu adevarat frumos. Mda. Sa iubesti e infernal.
Infernal de greu am vrut sa spun. Si mai frumos ca orice. Fluturii din stomac nu sunt o stare de iubire.
Pentru ca de aia se numesc fluturi. Ca sa zboare, si ca sa moara. Fluturii nu dureaza. Dragostea da. Un infinit de timp. Cand eram mic aveam impresia ca fluturii traiesc o zi. Si cand am auzit de
expresia “fluturi in stomac” ma gandeam: Cum naiba? Doar o zi? Nasol!!
E un lucru complicat sa compari dragostea. E destul de greu sa asterni pe hartie o varianta mai buna a dragostei ca “imnul dragostei” al Sfantului Apostol Pavel. Poate doar sa-l izbesc pe hartie in varianta mea.

De-ai fi cel mai destept de pe planeta, si ai cunoaste toate limbile pamantului si ale ingerilor,
iar dragoste nu ai, e ca si cum ai canta intr-o toba sparta. Si de-ai avea credinta atat de mare
incat sa muti si muntii, si dragoste nu ai, nu ai nimic de fapt. Si de ai da toata averea ta la
saraci, si dragoste nu ai, nu-ti este de folos… Dragostea inseamna sa fii binevoitor
de fiecare data, nu inseamna sa tii ura vreodata, nu inseamna sa fii mandru. Dragostea nu
inseamna nesimtire, nu inseamna nervi si manie, nu inseamna gelozie si fapte tampite. Dragostea
toate le sufera. Toate le crede. Adica dragostea inseamna incredere. Dragostea nu se termina niciodata si
dragostea rabda totul. Cei mai destepti, vor muri mai devreme sau mai tarziu, cei mai bogati la fel.
Cei mai frumosi o sa ajunga “six feet under” intr-o zi. Stiinta, evolueaza. Dar doar pana intr-un punct.
Totul si toate mor. Dragostea nu. Intr-un final ramai cu 3 chestii: Credinta, nadejdea, si dragostea. Iar mai mare decat  astea este dragostea…

Ps: Dupa ce am citit ultima parte, am ramas pe ganduri. Ce naiba? Oare am iubit vreodata? Ciudat.
Oare e cineva care respira si poate iubi asa? Sau pentru toata lumea dragostea nu inseamna decat
fluturi in stomac? Damn, ce frumos ar fi sa iubesti.

“You are just a picture,
You’re an image crossing time.”

Anii trec, ce poti sa faci?
Doar dureri in suflet, si sa zaci..
Capitole deschise si pagini intoarse,
Mancate de soareci dar in suflet ramase.

Unde suntem, si unde fugim in noapte?
Pe cine reusim sa tinem aproape?
Lumea se schimba, si timpul trece,
Si din pacate pe nimeni sa incece,

Timpul pierdut. Dus pentru totdeauna,
Te simti bine, dar nu e totuna,
Sa incerci sa repari, sa faci tot sa apari,
Ca prin vis incercand sa compari,

Sau sa fii inteles, cand vrei ca sa schimbi,
Ceea ce ani intregi a fost un ghem plin de ghimpi.
Si zile geroase par a te bate,
Dorind schimbari si greseli nerepetate.

In timp ce mergi singur de noapte inconjurat,
Pe culmi inegrite, esti tot impresurat,
De tara ce-o iubesti ce-ncepe atat de incet,
Sa se tot stinga sau usuce ca un mic buchet,

Ce niciodata nu a reusit sa fie,
Plin de o buna stare si de veselie.
Ci doar uscat, vis de pe taramuri,
Uitate de-o vreme plina de tarmuri,

Candva lipsite de grijile mari.
In timp ce tu cresteai, ca sa cari,
Povara impusa de altii, si care,
Incet te cam lasa fara suflare.

Si esti singur.

Si totusi nu poti fara. Ce dracu sa faci daca ai nevoie de “banala” jumatate.
Existi. Si totusi nu esti. Unde esti? Stiu ca dormi, dar nu-ti pot asculta respiratia.
Mananci, dar nu stiu ce, zambesti, dar nu te pot privi. Esti trista si nu te pot alina.

M-as oglindi in ochii tai mai mult ca Narcis. Pentru ca sunt singurii ochi in care vreau
sa ma vad. Cand plangi vreau sa-ti pastrez lacrimile. Cand ma atingi, vreau sa-mi fie rau
pentru ca te-ai oprit, si cand esti plecata, vreau sa mananc din lingurita ta uitata pe masa.

Miroase a cafea si totusi mi-e somn. As vrea sa-mi intri in pori precum aburii unui
dus fierbinte. Sa ma cuprinzi ca ceata pe padure. Sa te lipesti de mine ca pleoapele stranse.
Sa-mi sugrumi palma in palma ta si sa-mi opresc respiratia pe gatul tau.

Cand pleci la serviciu sa ma lasi dormind, si totusi sa cobor scarile dupa tine, descult,
sa te iau in brate si sa te sarut pana jos la scara. Sa ma uit dupa tine pana te pierd
din ochi si totusi…abia astept sa vii. Sa o luam de la capat in fiecare zi.

Sa adorm doar cand esti langa mine. Sa ascult cum inima-ti bate in pieptul meu caci te
tin in brate. Sa-ti fur o floare de la vecina din gradina, si sa ti-o daruiesc,
dar m-am impiedicat sarind gardul si acum e rupta. Cand naiba vii? Si unde esti de fapt?

In fiecare zi o vad,
Si ieri a fost la fel,
Sunt nesatul de ea si cred,
Ca poate-i efemer.

Nu zic nimic, doar o privesc,
In vis ma joc in parul ei,
Ma doare capul cand clipesc,
In mirosul de tei.

Sunt seri la rand ce le-adormeam,
Cu lacrimi infundate-n perna,
Cand prin suspine asterneam,
Un gand in viata-mi terna.

Iar astazi n-ai mai aparut,
E frig in draci pe banca ta,
Si teii ‘s goi si printre craci,
Atarna sfoara mea.

Cristale calde si sarate,
Ce sapa cratere-n zapada,
De pe obrajii reci curg mate,
Sfarsind in varf de spada.

Si nu mai esti,
Si nu mai suntem,
Si nici n-am fost.

Un ratoi mai alb ca varul,
Ce-si ineaca-n lac amarul,
Nadusea, tusea, zbiera,
Pana-l zari muma-sa.

Ea goni pana la sora,
Ce juca de zor la hora,
Si bocind ii spuse cazul,
Cum dadu in ea necazul,

Ca feciorul ei cretin,
Ce manca cu mac un fin,
Fir de iarba de pe lac,
Imprumutat de la gansac,

Se ineca cu-o ghinda mica,
Cazuta din trasurica,
De la deal de la mosie,
Ce mai. Mare grozavie.

Sora atat auzi,
Ca pe poarta o zbughi,
Pana-n livada la cai,
La cel patat si la balai.

Cu sufletul amar, zdrobit,
Cu par valvoi, cu glas bocit,
Ea povesti pe-un ton greoi,
Cum al ei nepot ratoi,

Ce manca pe mal la iaz,
Se sufocase cu un praz.
Caii disperati plecara,
Spre vecina lor mioara,

Si cu lacrimi povestind,
Cu oftat si fornaind,
Ei o instiintara,
Pe mioara de la moara,

Ca ratoiul de la vale,
Ala alb cu capul mare,
Era vanat, caci manca,
O varza. Si se ineca.

Oaia toata ze zburli,
La drum iute se porni,
Hat departe la cireada.
Si la vaci drept in ograda,

Dintr-un suflet spaimantat,
Creata oaie-a cuvantat:
- Sariti vaci mari si cornute,
In ajutor cu virtute,

Pana jos la iaz in vale,
La ratoiul ala mare
Ca a mancat un harbuz,
Si al naibii de obuz,

Ramasese in gat infipt,
Mare ca un pui fript.
Vacile se alarmara,
Si cu alai mare urmara,

Drumul ce ducea-n vecini,
La aia grasi, cu ochi porcini,
Si cu tristete si tam-tam,
Le povestira ca… pam-pam!

Ratoiul mare, cel de rasa,
Manca si se ineca…cu-o casa.
Si porcii porci, direct prin glod,
Cu cei mai mari, si cu un plod,

Gonira iute mai mereu,
Pan’ la apartament la leu,
Si transpirati ii relatara,
Ca-i o situatie precara,

Cum ca ratoiul cel vestit,
Atat de rau s-a pricopsit,
Cu-n munte-nfipt in gatul lui,
In timp ce manca gutui.

Auzind una ca asta,
Leul, puiul, si nevasta,
Cu alaiul tot, cu totii,
Cu unchi, veri, si cu nepotii,

Au ajuns la timp la lac,
Unde ratoiul nostru si-un brotac,
Priveau holbati la ce de lume,
Il luau cu intrebari anume:

Ca ce-a patit, cum de se poate,
Una ca asta, doamne frate.
Si altele asemenea,
Lumea ratoiului spunea.

Multimea facu loc sa treaca,
Pe leu, la ratoi sa-l petreaca,
Iar regele il intrebase,
Pe ratoi, ce se intamplase!?

Ratoiul ploconit, uimit,
Mirat cu moaca de scrantit,
Ii povesti celui mai mare,
Ca merse la o mormantare,

Manca de toate, dupa plac,
Apoi facuse o baie in lac,
Cu muzicantii cu taraf…
Si se ineca. Cu-n fir de praf.

Si fugi,
Gonind prin maracini,
Prin palcuri mari de maci si crini,
Prin spini,
Treci prin ograda prin vecini,
Prin  parc arbustii cei putini,
Ii scuturi fin,
Iar frunzele sa cada lin,
Din vechiul tau amic maslin,
Uitat de mult de Nea Marin,
Uscat, batran,
Bolnav maslin.
Vuiesti cu muget peste mare,
Si la tarani le dai racoare,
Iar moara macina mai tare,
Caci peste tot a ta suflare,
Aduce mare desfatare,
Fara de care, boii la care,
Nu pot ara in lungi ogoare,
Nici barca n-are,
Putere mare,
De-n panze ea n-are rafale.
Tu vant, amicul de sub soare,
Fii langa mine cu a ta boare.

(sau cum sa te caci pe 4 kg de carne)

- Ma numesc Bostanel, gol pe interior, pe alocuri putred
ca un hoit uitat de vreme pe marginea autostrazii, si
destept ca un bec ars. Acum am sa las naratorul sa va
povesteasca una din ispravile mele exceptionale.

Eram singur acasa, si din cauza ca eram in pana de bani,
ma hotarasc sa-mi chem un amic. Animalul, Bostanel adica,
lucreaza ca bucatar la un restaurant prin dealul Gradinii
Botanice din oras. In fine. Ii trantesc un telefon:

- Ce faci fata? Esti la munca?
- Da, sa-mi fut una, iar m-am dus beat si astazi. Ajunsesem
in bucatarie si am adormit cu capul pe masa. E cald.
- Ce tampit poti fi, si sefii tai ce au spus?
- Da-i ma dracu' ca nu au aflat. Mai erau doi bucatari care
m-au luat de un crac si mi-au facut vant in magazie. Cica ala
e locul de dormit.
- Adica?
- Pai crezi ca sunt singurul de pe aici? Mai e unul, Valea,
care vine matrafoxat la serviciu, ca pleaca de acasa cu
portbagajul plin de sticle de vin, cu bicicleta. Si pe drum
cade de vreo 3 ori, se taraie pana la bicicleta, se pune cu
curu' 'n sant si se apuca de baut.
- E nou? Ca de el nu auzisem.
- Nu, e mai vechi decat mine, dar ajunge la capat de linie, adica
la serviciu, mai rar decat o fac eu.
- Bine ca recunosti.
- Da ba, stai sa-ti spun. Si ultima oara l-au pescuit baietii de
la depozite si l-au tarat pana in magazie. Daca nu era ferit de
sefi,la starea in care era, a doua zi il transferau astia acasa.
De tot.
- Lasa-ma naibii cu Valea. Ma futi atata la telefon...
- Stai ma ca nu ti-am spus tot. Sa vezi cand a venit nevasta-sa
dupa el, sa-l ia de la munca. Ne-am dat seama ca masina ei
era 4x4 doar cand s-a dat jos din ea. E mai mare decat purcica
tigancii de pe bulevard, aia care vinde sticle goale si
chibrituri arse...
- Ma scoti din sarite, nu fi tampit, si lasa-ma cu tigancile de
pe bulevard, lasa-ma cu colegii mai impuscati in aripa decat tine,
si spune-mi si mie daca treci pe la mine in seara asta.
- Pai ies pe la 23, dar trec intai pe acasa sa-mi las geanta, si
apoi vin pe la tine. Deci pe la 1 sunt la tine.
Da' ce s-a intamplat?
- Mi-am uitat salariul in geanta, iar geanta mea am uitat-o la
Ioana acasa, alaltaieri, cand am iesit de la munca.
- La Ioana petarda, sau la Ioana aia cu urechi "long vehicle"?
- La aia urecheata, dar nu schimba subiectu'. Nu am nici un ban,
si Ioana se intoarce Sambata din deplasare,
ca e cu treaba pe teren.
- Cine joaca?
- Ma tu esti prost? Lasa meciurile.
- Asa...
- Vino pe la 1, si cand ajungi, sa-mi dai un telefon, stii ca
interfonul de la poarta e bulit.
- Da, atunci cand a aruncat femeia de serviciu cu galeata cu apa
dupa noi si a nimerit in interfon. Mama ce foc de artificii a fost
in seara aia.
- Da, lasa asta, nu ma da in vileag acum. Dai un telefon cand esti
jos, si eu vin sa te iau. Dar tot nu ti-am spus ce era important.
- Deci te-ai intalnit pana la urma cu blonda aia...
- Tu ori esti dobitoc, ori esti dobitoc.
- Vroiam sa-ti spun sa-mi aduci si mie ceva de haleala de la
serviciu, cand iesi. Ca pana vine Ioana, imi mananc mucii
de foame.
- Ok, am inteles. Pai hai ca iau ceva de mancare, si cand ies,
iti aduc.
- Bine fata, atunci ne auzim in jur de 12-1.
- Noroc!

Pana aici e bine. Bostanel, de fiecare data cand se intinde la
telefon, ne apuca noaptea. Cu bucurie va anunt ca am sarit peste
mare parte din conversatia noastra. Imi fac de treaba pana ce vine
el, mai frec una, mai spal alta, mai curat alta, ascult muzica, ma
uit la un film si vine si ora stabilita. Suna telefonul, dar il
gasesc dupa 5 minute, ca nu puteam sa-l scot de dupa pat.
Era Bostanel. Il sun tot eu:

- Da fa, ce sa-ti spun, l-am scapat dupa pat, si stii ca il iau
greu din zona aia. Deci, esti jos?
- Da in pula mea, stau de 5 minute aici. Deja tiganul ala care
e in fata scarii se uita cam ciudat la mine.
- Ai doua perechi de pantaloni de tine? Ca ii plac baietii.
- Ii rup oasele in el. Stai ca vorbesc eu acum cu el...
Tampitul se pregatea sa inchida.
- Ho bre, ii spun, si ii deschid usa de jos.
Huh, ajunsesem la timp.
- La fix ai venit. Chemam Salubrizarea altfel.
Il duc sus la etaj, si in scurt timp ne punem la o bere si
la o tabla. E deja ametit mort, si dupa vreo jumatate de ora
desface una din sacosele pe care le avea la el, spunand:
- Ti-am adus un kg de ficat de vita, il fac astia misto
de tot la serviciu...
- Lasa-ma cu retetele culinare ca ma cac pe mine de foame.
- Si mai e vreo 200 de grame de muschi de porc, ai si
un baton de salam uscat, vreo 500 de grame de friptura de porc,
si vreo 300 de vita.
- Ce pula mea ai facut? Ai furat tot depozitul?
- Nu, dar a fost nunta azi, si mi-am pus deoparte partea mea.
- Partea leului.
- Vezi ca stii? Azi m-ai nimerit.
Am si o paine si niste cascaval afumat.
- Bun, mai bem ceva si apoi o tulim la bucatarie si ne punem
pe treaba.

Smecheria e ca la vreo ora dupa aia, noi inca ne intrebuintam la
terminarea unei sticle de bere. Fireste, ma culc primul.
Fusese asa de calda ziua aceea, ca adormisem instantaneu.
Pe la 4-5 dimineata, ma trezesc, il vad pe Bostanel infipt in
laptop, urmarind niste filme de cacao:

- Ce faci? Tu nu ai mai dormit?
- Ba da, acu' vreo 10 minute m-am trezit si eu.
Vai ce ma doare capul.
- Daca esti prost. Observ ca ai mai coborat de vreo 3 ori
pana jos, ii spun, aratand spre multitudinea de sticle goale de
prin camera.
- Da, am baut in ultimul hal. Nu mai am maine sa-mi iau adidasi.
- Tontule. Hai sa disparem la bucatarie sa halim ceva.
O tai rapid la frigider, il deschid, si fut un cap de perete de
uimire.Era gol. Gol ca toate sticlele pe care Bostanel le bause
toata noaptea, de unul singur. Nu mi-a venit sa cred. In scurt
timp, ii relatez cele intamplate.

- Auzi? Ii zbier din camera cealalta.
- ...
- Unde pula mea e haleala din frigider?
- Nu stiu, pai nu ai mancat?
- Esti tampit? Prin somn? Cand dracu sa te ia sa mananc?
- Cum ma? Nu ai mancat deloc vrei sa spui?
- Tu esti tampit de tot astazi. Nu am mancat frate nimic.
- Aham...

Face o pauza, in care se parea ca vrea sa spuna ceva,
apoi dupa vrea 30 de secunde spune:

- Pai cred ca am iesit la balcon la o tigara...

Mi-a venit un gand in cap, dar mintea mea flamanda nu putea
sa conceapa una ca asta.

- Si dupa ce am fumat, am vazut alea 9 matze pe
care le ai tu sub balcon...

Inca nu vroiam sa cred. Pur si simplu nu vroiam sa cred.

- Si??!
- Si m-am dus la frigider si am luat punga, si am dat tot
crapatul care era, la pisicile astea. Stii si tu ca imi
plac pisicile mult de tot.
- Futu-ti crucea ma-tii, nu pot sa cred, esti inconstient?
In pula mea de prostalau tampit si cretin si dobitoc ce esti.
Chiar ai dat la matze toata carnea aia? Gandesti?
- Eram beat, deci nu m-am gandit prea mult. Deci da. Nu mai e.
- Pai si eu ce fac? Imi vine sa te aruc pe geam, boul dracului.
- Si? Stii si tu ca am mai cazut odata de la doi,
nu patesc nimic.
- Bine Bostanel, si eu ce cacat fac acum? Ce mananc?
- ...Pai mai ai niste cascaval afumat pe masa...ia cu paine.

Si da naibii cu pumnul in masa ta, proprie, nu in a altora. Nu va mai satura dracu sa va ia de autonomii, teritorii si pomeni. Analfabeti, in ceea ce priveste limba romana, unii dintre voi nici nu o stiti in vreun fel, si totusi aveti 60 de ani, si sunteti nascuti intre Tisa, Nistru si Dunare. Al naibii,  nu sunt nici rasist, nici patriot. Nici prea patriot.

Daca jegosii de la conducere sunt niste neispraviti, si va lasa mana libera, si voi tot urcati, incepand cu ’90, cat mai sus, in tara la noi, e doar vina lor, nu a prostimii. Cum ar suna, Popescu Vasile, Ionescu Ion, si Dumitrescu Gheorghe, pe post de prim-ministru, ministru al educatiei, si ministru al sanatatii in incinta Scotland-Yard? Ca idee, nu ar sfarsi pusi la zid de toata Marea Britanie? Ba mai bine, sa vrea, sa ceara, o bucata din Insula, cu drepturi depline, stat in stat, facilitati majore si …sa fie de capul lor?!!…

Ati uitat ce ati facut, pe cand cu Hortistii? Doar pentru treaba asta trebuia sa puneti capul pe butuc, ciocul mic si sa stati dracu’ in banca voastra. La noi. Sau sa va duceti naibii acasa. Si nu e singura data. Putini dintre voi va amintiti de ispravile de anii trecuti. Cand 2 elevi maghiari, in Iasi, la un liceu, tipasera la profesori, ca ei vor TRADUSE probele la bacalaureat. Ei, nascuti in Romania, de loc din…Harghita si Covasna, de unde pizda ma-sii.

Ca ei nu dau bacalaureatul in limba romana. Si inca ceva, si mai misto. De ce credeti ca cele mai mari procentaje de “admis” au fost in Harghita? Si nu numai anul asta. Va spun eu. Pentru ca ei isi fac de cap, fara implicarea in vreun fel, a conducerii tarii. Pentru ca, chiar daca nu se vede, e demult un stat in stat. Mergi prin Miercurea-Ciuc de exemplu…sunt curios unde vezi ceva scris in limba romana..poate doar indicatoarele auto. Sa vezi ce misto e sa stai in gara, asteptand trenul, sa nu auzi decat maghiara, sa vorbesti in romana si sa fii privit de sus. Mersul trenurilor sa fie in maghiara, scarbele de la ghiseu sa fie mute, oarbe si surde cand le ceri, in romana, informatii sau bilet…si tot asa. Scuzele mele, dar am sa continui zilele astea postarea de mai sus…

Sa scoata taica-tu rufele din masina, ca le-am lasat de saptamana trecuta de cand ai plecat. Astazi se implineste o saptamana. Nu mai pot sta aici, dar are cheie. Cred, presupun ca s-au imputit in ultimul hal. Indicat ar trebui sa le dea la gunoi, impreuna cu masina de spalat cu tot. Face ca toti dracii cand ii dai drumul. Nu am mai spalat la mana de cand imi facea cu mana Ceausescu, de la balcon.

 A, ca veni vorba de balcon. Alaltaieri stateam pe balcon si jegoasa de Costel vorbea la telefon, stii, dobitocul de la blocul de alaturi de la etajul opt. Dupa vreo 5 minute de conversatii amestecate cu gesticulari frenetice, ii face vant telefonului intr-un parbriz, in intersectie la semafor. Nu am apucat sa-mi ridic privirea la el, ca se duce dupa telefon… Mi se acrise. Am trantit o flegma peste balustrada si m-am intors in camera. I don’t need that shit. A venit salvarea, dar si-au batut capul degeaba. Si capul lui Costel se facuse terci pe beton, tot degeaba.

Ca vaca de nevasta-sa nici macar nu a venit la inmormantare. Pesemne ca il iubea mult de tot, de l-a facut sa prinda aripi, chiar si fara Red Bull. Politia, vorbarie a prost, apoi iar liniste. Doar 5 minute. Ca dobitocii de alaturi, aia care ne erau noua simpatici tare, jucau iar tenis in casa. Am iesit pe casa scarii si le-am facut o vizita. Nu vor mai juca tenis de camp, in camera. Sunt sigur de asta. Stateam ingropat intr-o scrumiera uriasa de chistoace, cu o sticla de absint, cu capul pe masa, ascultand piesele pe care candva le adorai. Nu mai esti. Imi amintesc de zilele in care tranteai usa de la dormitor, cand eu dormeam, doar ca sa ma privesti privindu-te. Sau mai stii cand am mers la doctor? I-am spus tipului ca ii dau voie sa ma vaccineze doar daca o sa castige Manchester United Cupa Campionilor. Al naibii, ca in anul ala asa se intamplase.

 Imi lipsesti mult. Cel mai mult. Nu as fi crezut vreodata ca ai putut sa existi. Poate de aceea a fost atat de scurt. Nu stiu cand am sa ma impac si eu cu ideea. Ai tai sunt bine. Dar cred ca stii asta. Maica-ta ma sunase acum vreo doua zile sa-mi spuna ca mi-a pregatit cel mai bun suc de rosii de pe pamant. I-am spus ca deocamdata nu vreau sa ma trezesc din bautura. Nu-mi pot imagina cum e sa fiu fara tine de astazi inainte.   Mi-as da viata, cu toata dragostea, doar sa pot sa-ti fiu alaturi, inca un pic. Rasfoiesc miile de fotografii cu noi, imi trece prin minte fiecare loc si lucru prin care am trecut impreuna, si cred ca e doar un vis. Un vis oribil, un vis tampit ce nu isi are locul. Dar nu, e realitate. Nu mai esti. Sa stii ca i-am spus parintelui Laurentiu sa-ti mai faca din cand in cand cate o vizita, stii si tu ca nu prea suport cimitirele. Cu toate ca pana astazi nu am lipsit nici o zi de langa tine. Iti vor creste cele mai frumoase flori pe mormant, la cate lacrimi am varsat. E bine ca stii sa inoti. Iarta-ma, dar stii ca radiez de prostie uneori. Ianni te iubeste. Noapte buna, oriunde ai fi. Draga mea cea mai draga…

“Kiss me once and I will surely melt and die,
Kiss me twice and I will never leave your side, dreams come true”
Hammerfall – Dreams Come True

Mama! E groaznic sa sorbi din resturi, dar te gandesti ca fara ele nu ai putea trai. Atunci, incet, te bucuri. Te bucuri si o iei razna, radiezi de fericire si atunci cand primesti un singur cuvant. Fie el plin de rautate, sau speranta.

Ai lasat deoparte gunoaiele de oameni din viata ta, caci te trageau in jos. Ai lasat timpul pierdut cu baietii la scara, postitul unei tigari imputite, te-ai dezlegat de ceea ce te tinea pe loc, ai lasat deoparte si dracii si nervii, si mintea de copil s-a topit.

Caci cresti. Si acum vezi totul altfel. Abia acum iubesti, boule. Dar e bine. E bine sa iubesti. Continui sa crezi ca daca te-ai intoarce in timp, ai schimba multe. Dar in acelasi timp te gandesti la faptul ca inapoi nu te mai poti intoarce. Iti ramane sa mergi.

Inainte. Si sa o astepti in continuare. Sa speri. Daca ai sa-ti irosesti viata in singuratate, sperand, asteptand sa revina, e doar ghinionul tau. Dar nu poti altfel. Daca nu ai spera, nu ai mai putea merge inainte. Cuvintele au fost multe, extrem de multe, le stie. Le are.

Au fost egale cu zero, mai ales la inceput. Promisiunile facute de un copil prost, se sparg la fel de usor ca un balon de sapun. Dar, cu timpul, cresti. Inveti. O privesti, te impaci cu ideea ca deocamdata nu ai cum sa o ai, simti un sut in piept, si totusi mergi inainte.

E la fel de placut sa o vezi chiar si o clipa. Are prieten. Mori incet, dar totusi nu te deranjeaza. De ce naiba? Pentru ca speri. Nu poti altfel. Cand te gandesti la ea inghiti in sec, ai botul uscat si inima-ti bate, prea tare. Transpiri si tremuri. Ti se inmoaie picioarele.

Inca ii tii toate pozele in calculator, sau pe mobil. Ai mirosul ei in nari, stii ce-i place si ce nu, imbraci din nou tricoul purtat de ea, apoi ramai un timp cu ochii incastrati in perete, privind fix, peste munti si dealuri, pana la Dunare. Uneori lacrimile iti curg, fara sa vrei.

Le stergi si le stergi, si le stergi si apoi speri. Ce naiba sa faci? Pentru ca nu poti fara ea. Ii stii respiratia pe de rost, ii simti mana pe solduri si degetele plimbate pe nasul tau, stii ca nu mai vrei nimic altceva. Si de aceea, speri. Si totusi sunt ani, in care ai avut doar asta.

Simti mai multe ca la inceput. Simti mai profund ca la inceput. Mai real. Mai consistent. Poate mai sincer. E bine sa cresti. Si sa iubesti. Iti lipseste in fiecare zi mai mult. Nu ai nimic de facut decat sa speri. Ai vrea sa mori, cat mai curand, dar te razgandesti repede.

Caci daca o faci, abia atunci s-a terminat. Abia atunci ramai fara ea. Si nu esti prost. Pentru ca speri. Si o astepti. Poate degeaba. Sau poate nu. E viata ta. Si nu poti fara ea. Nu-ti mai fa rau. Caci doar atunci cand pleoapele ti se inchid de tot, aunci s-a terminat. Si de sperat. Dar pana atunci,

Spera. Cause an angel never dies!

“Poti sa lupti si sa pierzi sau sa pierzi oricum,
asa ca da-le sa sara!”

Uneori esti prost si-astepti degeaba,
Alteori esti obosit precum o baba,
Simti ca nu mai vrei, forta ti-e prea slaba,
Deseori esti moale, cred ca de la laba,
Ca ti-o simti prea grea, caci traiesti in graba.

Intr-o zi aveai Luna-n palma mare,
Si-o caruta de bani mustind in buzunare,
Bocanci grei cu tinte in picioare,
Bilet dus-intors pana la munte-mare,
Si-ai crezut ca vei fi always cel mai tare.

Ieri fumai chistoace de prin tomberoane,
In stare sa furi lapte din biberoane,
Vrei sa zbori? Oh well, nu ai eleroane.
Nevoit fiind, asculti in acordeoane,
Pe tiganii veseli ce sug din bidoane.

Azi suflai in palme ca era prea frig,
Intrebai pe nimeni, Ce sa fac? Sa strig?
Nu ai mancat nimic, un rest de covrig,
In zare privesti, stand in cur pe dig,
Licarind un gand…i have to think big.

Daca maine se poate mai rau,
atunci astazi e superb.

Am fost impreuna la concertul ala acum vreo luna. Ne pierdusem. Iti amintesti atunci cand m-am suit pe stalp si am inceput sa zbier chemandu-ti numele? Nu, nu eram in Evul Mediu, ramasesem fara baterie la telefon. As putea sa te recunosc din mii de oameni. Esti diferita. Simt ca esti acolo. Pur si simplu pot indica locul unde te afli. Alaltaieri m-am trezit pe la 12, erai plecata la serviciu de la 6.

De ce naiba lucrezi si Sambata? Cand m-am trezit te-am strigat, mirosul tau e in mine si atunci cand dorm. Erai langa mine. Credeam ca sunt paranoic. Acum inca privesc pe fereastra, cascand ochii spre urma transparenta a aurei din urma ta. Winamp-ul lacrimeaza in dormitor, si amandoi asteptam sa vii. Sa vii. Kid, sper sa nu uiti sa cumperi si o lamaie. Azi nu am putut sa mergem impreuna. In fiecare zi ma gandesc la un mod de a te informa cu privire la felul in care existi pentru mine. Nu reusesc sa ma exprim asa cum as vrea. Ne-am obisnuit sa ne intelegem doar din clipiri din ochi si zambete.

Sper ca iti dai seama ca azi te plac mai mult ca ieri, si maine o voi face mai mult ca azi. Nu stiu cum sa-ti arat ceea ce meriti. Dar simt. Acum cateva zile, intr-o dimineata ai ajuns prima la baie si stateam rezemat de perete privind cum te speli pe dinti. Ma scapam pe mine dar preferam sa fac in pantaloni, si sa continui sa te privesc, la nesfarsit.Nu ma satur de tine. Erai la fel, vesela si zambitoare chiar si cu buzele tuguiate. Stiam ca esti plina de pasta de dinti, si radeai cu gura pana la urechi, si iti curgea din gura, dar cand ma uitam in ochii tai ma gandeam ca nu mai vreau altceva. Nu mai exista altceva. Doar noi.

Cum naiba sa ne uitam unul la altul, salivand mai rau ca in prima zi? Uneori am impresia ca, la fiecare cadere a noptii si la fiecare catarare a soarelui pe cer, faci parte din farfuria mea cu mancare, cana mea cu apa si fumul din tigara mea…esti in fiecare particula de apa ce-mi ploua in par si pe umeri, esti in fiecare vapor ce iese din mine intr-o noapte geroasa, esti fereastra pleoapelor mele si respiratia mea. Imi pare rau ca am uitat sa-ti spun sa cumperi si niste ciuperci, ca a venit bunica mea si iar si le-a tras pe numele ei. E incredibila femeia asta. Nu vine pe la noi decat o data pe an, dar daca gatim ceva cu ciuperci o saptamana la rand, ea e prezenta. Cred ca ii seman ei la capitolul asta.

Imi e dor sa te vad gatind, sau varuind. Imi e dor de tine de fapt, oricand nu-mi esti alaturi. E prima si ultima oara cand mergi la piata singura. E aiurea fara tine. Presupun ca ti-am spus si azi ca te plac. Oricum de fiecare data suna altfel. Nu m-am obisnuit cu tine, si vreau sa nu o fac niciodata.

Pentru ca esti mereu mai presus de ceea ce-mi doresc. Te iubesc in fiecare zi.

(Help) Stratovarius – What can i say

Cateodata nu-i asa usor sa gasesti cuvinte in a exprima ce simt cand esti langa mine. Si totusi nu esti.Dar macar ai fost.
Cu cat suntem mai mult impreuna, cu atat mai mult imi dau seama ca tot ce am vrut ai fost tu. Si totusi nu mai suntem.
Ce pot sa spun. Tu nu ai facut decat sa-mi arati ca visele pot deveni realitate. Cu atat inteleg ca tot ce am vrut, ai fost.
Si in fiecare zi te vreau alaturi, langa mine, sa-mi iei mana si sa mi-o strangi. Nu mai vroiam sa fiu singur. Si totusi sunt.
Zilele sunt mai scurte acum. Noptile mai lungi. Negre, si albe. Si cauti totusi o lumina, sau doar…lumina. Pe care o gasesc in sfarsit in ochii tai.
In ochii tai mai luminosi ca soarele, si care m-au umplut de dragoste. In ochii tai. Care nu mai sunt. Sa nu-i inchizi niciodata pentru mine.
Si totusi i-ai inchis. Forever yours, bullshit. Da, stiu, acum stiu, iti ia o viata intreaga sa pastrezi tot ce ai si sa nu-i dai drumul.
Eram singur inainte sa te cunosc. Si m-ai vindecat. Cat timp ai fost. Si acum nu-mi mai esti.

Noapte buna, de dincolo de nori,
Cu iubire din toti ai mei pori,

Si cu durere, pentru ce-i rau,
Anunt cu respect ca-mi pare rau,

De tot ce-am facut voit ori fortat,
Ma termina de tot si m-am saturat,

Sa fac totul si iar sa inteleg,
Mii de rahaturi, nu pot sa pricep,

De ce am vreo vina cand nu este drept,
Caca-m-as in el de turma concept.

Nu este logic, sa faci ce-i normal,
Atunci cand in viata nu-i hal,

De-un trai ca voi toti, obisnuit,
Pentru multi dintre noi, ne simtit.

Stai de fapt si incerci, si te zbati,
Cum sa reusesti sa faci sa-mpaci,

Pe cei ce nu stiu, nu pot, le e greu,
Pentru ca-ti dau, se cred Dumnezeu.

Nu stii, nu intelegi, nu realizezi,
Ca multe nu sunt asa cum tu crezi.

Ai totul, e usor sa te pronunti,
Si tot ce faci e sa doar anunti,

Tot sfaturi sa dai, sa nu intelegi,
Ceea ce ea, el ori tu, negi,

Spunand, nu,  voi ne-ntelesi,
Cum de voi nu sunteti alesi…

C-a aparut din cer senin,
Intr-un apus cu mult venin,
Candva amar cu gust pelin,
Din stuful lacului cel lin,
O rata scumpa,zic, amin.

Cu ratul cald, cu ochii vii,
Cu gand gonind prin balarii,
Si diferiti, fiind, sa stii,
Incet, au devenit cei vii.
Vii ca glia de sub vii.

Si s-au placut, s-a nimerit,
Sa se-ntalneasca ‘n asfintit,
O rata draga si un smintit,
De porc tampit si aiurit,
Ce-i devenea cel mai iubit.

Si el tinea la ea in draci,
Atat de mult ca poti sa faci,
Atac de cord, de cat de dragi,
Ei iti pareau, prin desii fagi,
Imbratisati pe-un camp de maci.

Pe sub cascada ea zburda,
El de pe mal o tot sorbea,
El in mocirla se scalda,
Iar ea era ce el avea,
Si el pe ea, tot ce vroia.

Dar inca nu si-au luat inele…

Si nici nu ma cutremur
Inauntrul meu, doar tremur,

Si-ti spun:
Nu, nu te iubesc!

Atunci, acum, de tot, pe veci,
Si-atunci cand tu in lacrimi ma ineci,

De fericire si nemarginit dor,
Oricand eu ma gandesc la al meu odor,

Si-ti spun:
Nu, nu te iubesc!

Si nici atunci cand iti simt palma,
Sau cand te mangai si esti calma,

Nu, nici cand soarele rasare,
Sau cand pleaca si luna apare,

Iar eu iti spun:
Nu, nu te iubesc!

Nici cand privim amandoi marea,
Sau cand in bucate erai sarea,

Nici cand tot timpul ma gandesc,
La tine, si cand ma trezesc,

Iti spun:
Nu, nu te iubesc!

Cand esti in mine, numai tu,
Si cand respir prin tine, nu?

Iti spun:
Nu, nu te iubesc!

Esti tot ce am si nu mai am,
Nimic nimic, si totusi n-am,
Ce sa mai fac, mi-e dor sa stam,
Imbratisati, sa ne jucam…

Esti langa mine cand ma-ncalt, aproape,
Si-mi esti sa ma atingi pe pleoape,
Atunci cand dorm greu printre ape,
Sau lacuri de sudoare ce nu pot sa-mi adape,

Si nici sa-ngroape dorul, dragostea,
Pierduta-n departari de stea,
Ce nu mai vrea, deloc sa-mi stea,
In suflet si in palma. Ca un fulg de nea.

Sunt singur singur si tu crezi,
Tot ce eram odata, si tot vezi,
Doar lucruri ce nu mai sunt verzi,
Sunt doar uscate. Si ma asasinezi.

Cand eu incet, dar sigur infloream,
Sau cand din ce in ce eu te doream,
Intr-un final ma tot gandeam,
Si aflam ca te pierdeam.

Caci totul se plateste, mort sau viu,
Iar mai devreme, sau poate mai taziu,
Prin viata treci precum un bisturiu,
Ce tot taind, devine sangeriu,

Rodat, uzat, mancat de vreme,
Si-apoi uitat fiind, devreme,
Sfarsind pe rafturi, si sa geme,
Sa se opreasca. Apoi s-asterne,

Sfarsitul…iarasi.

Vad, nu pot sa cred ca se intampla, cai verzi,
Totusi e rau ca n-ai putut ceva, sa vezi,
Ceva atat de frumos, cum poate nu crezi.

Acum…nu stiu de unde sa incep,
Si nici nu pot anticipa ce pricep,
Imi e la fel de greu sa concep,

Dragostea ta pentru mine,
Spargandu se in mii de buline,
Timpul trecand si nimeni sa te aline,

Moment de rahat si stupiditate,
Un cosmar venit de pe Marte,
Damn, nu e un vis, e realitate.

Vreau continuu sa tip si sa  rag,
Dar o inima franta sangereaza si vag,
Incearca sa spere ca nu degeaba trag.

Imi pare rau ca n-am sa reusesc,
Sa-mi aud numele soptit de tine , ma sfarsesc,
Imi pare rau ca am “reusit” sa gresesc.

In fiecare zi in vis vad cum vii,
Spre mine, la naiba, as vrea sa invii,
Cu a ta mireasma scumpa sa ma imbii.

Amintiri ale timpului batran ranit,
Inchegate intr-un suflet uscat, catranit,
Daltuiesc din inima precum un granit.

Trezindu-ma realizez ca iadul e mai rece,
Mai rece ca gheata si niciodata nu trece,
In zori neschimbat ramanand, tot ce se petrece.
 
Atingerea pacatului inca ma sfarseste,
Precum cutitul infipt in spate, miseleste,
Doare pe afara si inauntru te tampeste.

It’s been a long time, it was a long time ago…

Curve de impresie cu depresii de departe,
Demascate, demodate cu ifose desantate…
Cica minti luminate-dereglate, depravate.

Politicieni “importanti” importati si remarcabili,
Ca prostie si coruptie, da, sunt admirabili,
Bineinteles, nu vor ramane-o vesnicie impenetrabili.

Sociabili in prostie, doar de fatada mai badie,
Caci din umbra te jupoaie chiar de vie, doar se stie,
Lume isi bat joc de-a noastra glie, intr-o mare veselie.

Nu-i doar la noi in niciun caz, acelasi trai,
Dar cu siguranta poate fi un pic mai mult balai,
Stii bine ca te doare-n cur cand ne tot spui: O vai!

Parlamentar sau deputat imprastiat de-nflacarat?
Of course…sunteti toti o zeama si un rahat!
Ahtiati ce salivati fix ca musca la cacat.

Poti fi ministru important, sau mare senator…
Tot iti urez cu drag un pas, pe rosul unui semafor.
Si-o stire de la ora 5 pe televizor.

Un glonte-n ceafa sau o creanga grea, deasupra-ti aplecata,
Sa-ti fie clar, tot nu-ti va curata vreo pata,
Din haina inimii plebei, ramasa vesnic patata.

Va bateti joc de tara asta, era frumoasa si avuta,
De tara ce-a fost construita cu atat de multa truda, acu-i sluta,
Care de-a lungul timpului, a fost de multi prea vruta.

Vanzatori de fabrici, doar pentru turta voastra,
Dati pe nimic, si munti si vai..si o pasare maiastra,
Taiati paduri, lasati taranii in jug din vina voastra.

Faceti ciorba din gaina cu oua de aur,
Nesatui hamesiti si infipti ca un taur,
Un cutit pe la spate, si-n fata zambet cu laur.

Sa faceti burta mare sa crapati, si buzunarul plin,
Cu multa stima poporul va doreste: Sa va leganati lin!
Sa poa’ sa-nchine in “cinstea” voastra un pahar de vin fin.

Inghesuiti tot ce se poate in ciorapul lung, sfarsit
Nu va ganditi la cineva de sus, ce va priveste nesfarsit
Candva, pe legea mea de popor de a lungul timpului tarsit…

Nu instig, doar iti intind pe tava adevarul,
Drept cum Adam a cam muscat din  marul…

- Imi bate inima-n vesmint.

- Stiu, se vede ca nu esti mort, sau mint?

- Of mai, vroiam sa-ti spun ca simt…

- Ce simti? Cumva acel alint?

- Cum ma furnica, ma strange si ma doare.

- Auzi? Dar nu stiai tu oare?

- Ce? Ca ne iubim pana la Soare?

- Si asta. Doar ca August are…

……………………………………………………

Semnificatie de Fericire!!

Ma dureau buzele cand abia le-atingeai,
Imi tremurau mainile cand tu doar clipeai,
Inima-mi spargea pieptul atunci cand zambeai,
Si-as fi vrut sa-mi vezi fericirea atunci cand imi erai.

Eram cu tine asa cum n-am fost,
Niciodata, si nu credeam, ce rost,
Are sa mai sper, doamne, ce prost,
Am fost cand am crezut…anost.

Simteam ca vreau, si ca-n sfarsit se poate,
Ca le vom rezolva. Impreuna pe toate,
Iubeam sa cred ca de la noi vom scoate,
Acea relatie, pana la moarte.

Imi ceri sa vezi si tu ce scriu,
Degeaba te doresc si stiu,
Ca fara tine, cu drag iti spun ca viu
Eu chiar nu pot, nu pot sa fiu.

Poate ca-s eu de vina, nu?
Sau cine stie. Poate tu?
Cu un trecut la fel, sau cu…
…nimic. Ne-ar fi putut fi altfel, nu?

Nu simti nimic, nu vezi nimic
Imi zici nimic, doar taci, nimic
Vorbesti nimic, gandesti nimic
Si speri nimic, si crezi nimic.

Acum ma simt in plus intr-adevar.
Sa-ti povestesc de-a fir a par?
Nu are rost, si sa ma apar,
M-am plictisit si nu ma supar.

Pe langa asta, simt ca nu-ncap,
In viata ta, si nici din cap,
Nu pot s’te scot. Ce cap!!
Din el nu mi-ar iesi nimic…sa scap.

In plus, cu drag iti multumesc,
Si iarta-ma, poate gresesc,
Dar chiar simteam c-o sa ma pregatesc,
Ca intr-o zi sa pot sa te iubesc.

As fi vrut sa ne fie bine, bine.
Sa ne dorim cat mai multe zile line.
Cam tot timpul, si in somn sunt cu tine,
Si tu-mi spui: “Sincer, tu nici nu tii la mine!”

“It’s all about the game, and how you play it” – Motorhead

Nu stiu daca sa-ti smulg hainele de pe tine sau sa le descos din cusaturi, sau doar sa-ti desfac incet fiecare nasture sau fermoar.

Nu stiu daca te voi tine de par, strans, cand am sa te sarut, sau doar am sa te ating usor, ne simtit, pe obraz cu palma deschisa, apoi coborand spre barba pe care tu nu-ti bati capul sa o barbieresti.

Nu stiu daca mi-as infige nasul in gatul tau, eventual sa-l plimb pe umeri, in sus, pana dupa ureche sau doar sa cobor pe pletele tale, la spate, pe spate in jos, chiar si cu privirea.

Nu stiu daca sa-mi tin mainile pe soldurile tale si sa-mi pun barba (barbierita) pe umerii tai sau doar sa te cuprind in brate si sa-ti simt mirosul, atunci cand iesi din dus.

Nu stiu daca as putea sa respir normal atunci cand te schimbi in fata mea sau daca as ramane cu gura cascata, curgandu-mi din ea in timp ce-ti tragi un maieu pe tine, sau te inchei la blugi.

Nu stiu nici daca as putea sa-mi lipesc buzele de ale tale, fara sa te musc pana la sange, sau doar sa le mangai, privindu-te in ochi fara sa clipesc, cu inima dorind sa explodeze in piept, sau pornita  singura sa faca o tura de cartier intr-o clipa.

Nu stiu daca as putea sa te privesc in timp ce dormi, fara sa te ating macar un pic, sau doar sa-ti ascult repiratia si sa-mi odihnesc ochii pe abdomenul tau, urmarind linistea cu care inspiri aerul cu miros de iarba verde dintr-o poiana uitata de lume.

Nu stiu daca te-as bea precum laptele, caci astfel as ramane fara tine cat ai zice “Gol!” sau doar te-as gusta in fiecare clipa, dorind sa te am si pe maine, si pe poimaine, si tot asa.

Nu stiu daca as avea un nod in gat cand am sa-ti simt palma in palma, sau doar am sa transpir ca un tractorist pe un camp crapat de soare.

Stiu doar ca nu te-as trezi din somn caci vreau sa beau tot laptele din frigider. Si mai stiu ca te plac.

Now Simon says: Shut the fuck up! E tarziu si ma duc si eu in pat.

 Era o bodega, infecta, plina de drogati
in care fiecare venea si belea ochii
dupa tarfulita de Ancuta, inclusiv niste
calugari betivi, dregatori, oameni de rand sau
boieri, nu conta, toata lumea tragea la Ancuta.
Crasma Crasmelor,pe undeva prin Evul Mediu.

Ca la orice panarama de bomba, toata lumea
caraie mult, a prost. Se doarme cu capul pe masa,
se povesteste despre ozn-uri contemporane,
adica balauri si lupte cu palosul, cine
a mai babardit pe cine, cum eram eu cel mai smecher
din sat si eventual in fiecare povestire,
cum s-a dus cineva la Iasi sau cum s-a intors cineva
de la Iasi.

Uitasem sa va impartasesc latitudinea si longitudinea
motelului-bomba. Pe undeva prin apropiere de Targu Frumos
si Codrii Pascanilor. In functiune si astazi, hardughia functioneaza
cu acelasi specific. Acelasi profil adica.

Asa, sa ne intoarcem la aceasta minuntata istorisire. Tin sa mentionez si
faptul ca, cu mana pe inima va spun, si Sadoveanu Mihail, reclamantul adica,
cel care a dat pe goarna toate ispravile din vechi timpuri, era
mort de beat, flenduri. Asa o lipsa de coerenta, si asa baliverne nu poti
auzi decat atunci cand prizezi nino-nino si mai tragi si o butelca
de rachiu dupa ce privesti scarbit si in gol, pe cineva ce pupa sub
coada iapa domnitorului.
 
Ciudatenia e ca am citit Fratii Jderi de 4 ori. E o capodopera.Si tot Sadoveanu e scriitorul
cu pricina. Dar cred ca altul pe nume Sadoveanu Mihail Treaz nu Sadoveanu Mihail.Nici nu se compara.

Nu-mi explic alta chestie. De ce pista
lu’ ma-sa trebuie ca tot poporul, de ‘jde ani incoa’sa-i invete dejectiile
pe care le-a scris? De ce tre’sa se dea la scoala niste cacaturi pe care
dom’ Sadoveanu le-a scris cand statea pe buda turceasca, si mazgalea cu degetul
pe pereti? Hai sa le dam la boi cultura generala la BAC…Hanul Ancutei.

   E 8 fix. Si ma grabesc in dealul Copoului, la domnisoara care se ocupa cu carpitul dintilor. Mda, la 9 am primit dezlegare, pot sa ma infatisez la dentist. Asa ca nu trebuie sa o las pe tanti sa astepte.
   Ajung in jur de ora 8 si 25 de minute, cu un morcov in fund, dat fiind faptul ca m-am saturat sa merg la stomatolog degeaba de vreo 2-3 luni. Ciudat, dar nu vad nici un rezultat. In fine. Am botul curat si gata de inspectie, pregatit pentru operatiuni. Sunt la cabinet.
   Nimeni prin zona. Imi scot telefonul meu lesinat din buzunar, si ma gandesc…totusi, sa o anunt ca sunt pe baricade. Zis si facut. Scriu:
   – Sarut mainile, am ajuns la cabinet, e ora 8:45, mai veniti astazi?
   Nimic. Parca vorbeam cu Sharon Stone, de la mine din camera, de pe perete. Si uite asa se face ora 9. Atmosfera de mormantare. Nimic nou in peisaj. Incerc sa derulez un pic banda, sa-mi dau seama, oare trebuia sa fiu maine pe aici? Oare trebuia sa merg la dentist azi?
   Pe la 9:25, dupa o ora de cascat gura si stofocat mintea, imi trece prin cap sa-i mai scriu odata:
   – E ora 9 jumatate, sa ma chemati cand taiati porcul…
   Cu alte cuvinte, mai fac mult pe proasta in drum? Am o ora in pula mea, de cand stau si te astept. Nu de alta, dar nu mai am baterie la player si chiar o iau razna de plictiseala. Mortii ei de punctualitate.
   Incet, timpul a mai trecut, un pic. Pe la 9 si 45 imi bag picioarele si o iau incet, la vale. Ma duc naibii acasa, am alte treburi de facut decat sa bat apa in piua. Si pentru ca Murphy, in general nu mananca cacat, imi suna telefonul. Ma benoclez pe ecran si vad scris “Doamna Doctor”. Nu-mi venea sa cred. Ce surpriza. Raspund la telefon, dar fac implozie imediat, e de fapt asistenta dumneaei, care ma apostrofeaza:
   – Buna ziua, domnul Ianni?
   – Da, va rog! Cu ce va pot ajuta? (in mintea mea…as vrea sa fiu mecanic auto, sa-ti repari masina la mine la firma, sa vezi atunci distractie)
   – Stiti? Va sunt din partea doamnei doctor X, si vroiam sa va comunic, ca astazi deja este prea tarziu pentru o interventie, asa ca o lasam pe maine….
   – Prea tarziu? Ii zic…Mami, trebuia sa fiu la 9 la cabinet, nu? Ei, bonus, am ajuns la 8:25, ca sunt fraier, si am stat pana la 9:45. Cum dracu am ajuns prea tarziu azi?
   – Poftim? Sunteti deja aici? zise ea cu un timbru de actrita de renume.
   – Nu draga mea, dupa o ora si vreo 20 de minute, mi-a venit mintea la cap. Nu ma mai dor dintii si ma doare capul. Sunt in drum spre casa.
   – Imi pare rau, nu am stiut, sa stiti ca va fac o programare vineri, pe la 11….
   – Ok! Ii spun…Hai ca ne vedem maine.
   Ador sa traiesc. Dar nu in Romania. E de cacat cand nu prea ai ce face.

“You are so clear in my mind,
 You are the one I’ll make mine…
 Come fly with me” – Andreas Deris

Somewhere, someday, someway,
Ai sa fii a mea si ai sa ma iei,
On a trip together in the Pirinei,
Si apa de cascada rece, si piei…
Be with me into a sunny day,
Si din mainile mele, caus, ai sa bei,
With pleasure, passion please stay,
Cu iubiri si puteri ca de lei…
And you know, Mike is not gay,
Asta ca fapt divers, de 2 lei.

Walking around finding our way,
Noi cu nasuri mici ca de miei,
And makin’ love almost everyday,
Prin niste nasturi mici, prichindei,
Into the forest, under a big ray,
Verde ca palmierii din Tampa Bay.
Usually better than yesterday,
Apoi galbena ca strugurii viei.
And we run together, away,
Si ne plimbam plini de noi, ei.

Burning inside us, and play,
Ceva, ce vrei tu, si vrei…
To be in my arms, should we lay?
Sau sa mergem agale pe alei?
And vie for our love, wanna say,
Ca te iubesc, fara gust de mujdei,
That you’re in my heart, horay.
Si ca-mi doresc sa mancam mei,
And every day is a new day.
Sa te privesc cum calaresti un ponei.

And our love never turns grey,
Si sa ramanem la fel de grei,
Playin’ in a truck full of hay,
Ca sa radem cu pofta de cei
Who think that were insane, hey,
Ne cautam impreuna de chei,
Or some other thing on the alley,
Sau langa bac in vale pe chei.
Come and jump with me in a kay.
Si la vasle cu noi, will you? ei?

Holding our palms and just pray,
To be everything…just ok.

 …pastele ma-sii de treaba.
   Iertare, ramasesem atarnat in sfarsitul povestii de ieri, cand nu gaseam
paiele alea. Sa revin cu bocancii pe asfalt.
   Azi, eram curios daca va deranjeaza genul de mass-message pe
care voi astia (impreuna cu mine) il tot primiti pe Yahoo Messenger.
   Nu ma refer la “vand pui de tigru siberian, vaccinat, relatii la tel: 07…”
sau “ma, care are melodia aia a lui Denisa & Co. ..cum dracu s-o fi chemand, buzz me” caci
pe la noi nu are toata lumea tigru siberian pe post de patruped de companie, si nici pe la
mine prin lista nu prea exista Denisa, si nici compania ei, in gura ma-sii. Dar sunt sigur
ca aveti habar in legatura cu ce ma strofoc sa explic.
   La naiba, nu le stiu pe de rost: “vand sau donez ghetute ortopedice, marimea 6-49,
pentru copii sau pentru adulti, ca poate are cineva nevoie, telefon 07…”
   Sunt cred, vreo 6-7 ani de cand tampenia asta de banc, inca mai e la moda. Ma intreb
de ce ghetute ortopedice, toata ziua ghetute ortopedice. Pe ASPCA erau si carucioare cu
rotile, si roti ajutatoare, si in cazurile fara speranta, dupa ce doctorul nu-si etala
cum trebuie cunostintele…popa.
   Alt mesaj: “Nu aveti inima daca il stergeti. Buna, ma numesc Telefonul Fara Fir si am o forma rara
de bube pe creier, asa ca am facut o intelegere cu Aol, Yahoo, Sfantul Arhanghel Mihail si
cu Spitalul de Nebuni, ca pentru fiecare persoana la fel de prajita la mansarda ca mine, care
trimite mesajul mai departe, sa primesc 0,0 ciuciu $, paiul de la acadea sau degetul mijlociu din fermoarul
de la blugi. Va implor, sariti cu mass-ul mai departe”.
   Sincer, nu mai comentez mesajul de mai sus. Am sa va impartasesc altul in schimb, hi5-kind: “Te iubesc
Iubiiiiii meu, esti tot ce am eu, te pup xoxoxoxox (pe mortii ma-tii ca ma exasperezi…) te rog da-mi
un buzz cand vii, scuze de mass.”
   Stau si ma intreb ce-i in mintea proastelor de genul asta. Greu de inteles de ce trebuiesc asasinate
inca 50-100 de persoane cu un mass ca asta, si nu una singura, iubitul la fel de prost al infectei
care a scris panarama de mai sus. De ce trebuie sa-si dea in vileag in halul asta prostia, nu am idee. Next…
   “Daca citesti asta cu mana pe mouse, inseamna ca o sa-ti cada Apollo 13 in gradina si o sa-ti striveasca
rosiile plantate de bunica ta, si odata cu asta vei avea parte de un omor cu racheta de tenis a unchiului tau, pe care el
a uitat cum sa o foloseasca iar balena de bunica-ta o intrebuinteaza desenand caiete de aritmetica pe
spatele tau…da mai departe sa vezi cine te iubeste” Mai comentez, neah, trec la urmatorul.
   ” Te rog citeste acest mesaj cu grija. Altfel, risti sa mori azi. Acest mesaj este trimis de
presedintele Yahoo…Jay Rusell, Vanilla Ice, sau Scooby Doo feat Grivei. (la fiecare mass, e alt presedinte al
Yahoo. Sa-mi trag palme, se schimba astia in fiecare zi) …Aici presedintele Xyz, imi pare rau sa va anunt
ca Yahoo nu are alta treaba decat sa va stearga la toti conturile, daca nu trimiteti mai departe acest mesaj.
Imi pare rau ca trebuie sa fac asta, but i am the boss, daca nu trimiti mai departe in decurs de 8-8intors zile, atunci am sa-ti
tai macaroana, si nu mai pupi cont Yahoo”. Extraordinar. Ca alta grija nu are al’ mai mare de la Yahoo decat
sa trimita lui Gheorghe de la munte, sau lui nea Vasile de la crasma, un mesaj de avertizare. Pfff.
   Apasa CTRL+Alt+Del, scoate din priza, tranteste-ti monitorul impreuna cu unitatea, prin fereastra pe care
sa nu te obosesti sa o deschizi, si mergi pana la cea mai apropiata cale ferata si aseaza-ti rectul pe portiunea ce semnifica
ecartamentul. Si asteapta, si asteapta, si asteapta. O sa vina pana la urma. Nu-ti fa griji. Smile.

   – Esti?
   – Da, abia m-am trezit.
   – Ce ai facut azi?
Nu-mi venise nimic nou in cap asa ca i-am scris:
   – Am cazut fix in gura de la etajul trei.
Dupa o pauza care tinuse cam cat bautul unei sticle
de lapte, aud si raspunsul:
   – Ce dracu, dormeai?
   – Nu mai, abia m-am trezit din anestezie.
   – Pai care a fost smecheria?
I-am explicat in cateva cuvinte ca uneori obisnuiam
sa iau liftul pana la ultimul etaj al blocului in care locuiam
si ca la coborare nu-l mai foloseam, si nici scarile. Pe
langa faptul ca mi-a sugerat sa trag aer in piept si sa-i
repet cele de mai sus, a mai spus:
   – Continui sa ma uimesti.
   – Ce-i frumos, abia urmeaza, i-am zis. Coboram de pe o
balustrada pe alta de la etajul noua, doar ca pe la trei,
imi incalcisem pantalonii intr-una din bare, si colac
peste pupaza, mi-au scapat si mainile…
   – Asa, si?
   – Asa, si m-am rabatat cu rotile in sus, apoi am pornit-o
la vale…nici macar nu ma obisnuisem cu ideea ca nu e
apa dedesubt, ca am si facut poc.
   – Poc?!
   – Ba, esti prost? Ii spun. Era ora 23, si toate gainile
dormeau in bloc. Tura asta chiar am fost cocosul. Am
aterizat drept in cap. Daca eram in alta parte, as fi luat
un zece pentru eleganta si pozitie in aer.
   Face o pauza scobindu-se in dinti cu un rest de chibrit molfait,
apoi continua:
   – Esti tampit, nu pot sa cred!!
   – Da draga, buna dimineata, ii raspund, am trezit toti vecinii
de pe scara, care se adunasera ca la “Tara tara, vrem ostasi!”
pe etaje, stateau atarnati de balustrade ca iedera pe peretele
maternitatii unde am facut ochi acum vreo 27 de ani…
   Ma sorbea din ochi, tampise muscandu-si buzele, si stiam ca
asteapta cu interes deznodamantul.
   – Mai departe!
   – Mai departe e simplu. M-am ridicat in picioare.
   – Mars ca nu pot sa cred asa ceva.
Sincer, nici eu nu as fi fost in stare sa cred ce spuneam. Dar
faptul ca ajunsesem sa si gandesc printre dinti, ma trezise
la realitate.
   – Pai m-am ridicat in picioare, si am inceput sa rag. Simplu,
apoi sa-mi simt partea de jos a botului atarnand pe piept ca o
cravata simetric asezata…
   Era in stare sa ma intrebe ce firma era cravata, asa de aiurea
apucase sa-si miste rotitele. Nu-i erau unse azi. Am continuat:
   – Fii fericit, nu am stat mult pe verticala. Doar ca nu-mi
amintesc exact cand am cazut…Nino-nino, halate albe care
nu cred ca erau de la Altex, si un pat relativ odihnitor, sub neoane
ce tampesc tot timpul cu lumina lor. Abia am aflat si horoscopul,
tre sa raman cu botul in sarme inca vreo 8 luni.
   Ramasese cu pliscul deschis, din care mi se parea ca vrea sa iasa ceva,
dar totusi, nu iesea. Il las cu ochii reci, si o replica grabita
ca si creierul lui muncit de uimire…
   – Tu ia te rog si inchide gura, hai ca vine supa, vorbim.
PS: Nu stiu unde dracu imi sunt paiele…

Astept de zor ca sa apari,
De peste mari si tari,
Doar tu poti sa repari,
Iluzii si mustrari.

Esti gol si totul doare,
Caci trist inseamna amare,
Ganduri cumplite care,
Continua s-omoare.

Stai in fereastra asteptand,
Sa o auzi venind,
Uimit ca n-o auzi strigand,
Pacat. E doar un gand…

Prea trist ca sa rasara,
Prea scump ca sa apara,
Ca dimineti de vara,
Rupte din nopti de smoala…

Cald si imbinare,
Voioasa si agale,
Zambete de zale,
Farmec si racoare.

Picuri, transpiratie,
Tremur, palpitatie,
Spasme, trepidatie,
Iubire si creatie.

Te anunt, ptiu, drace,
Ca inima imi face,
Poc, si aproape tace.
Ce mult mult ii place,

Tot la tine.Pace.

Mi-as dori sa-ti fiu patura calduroasa,
Sau farfurie de bunatati pe masa,
Caci gandul la tine nu mai lasa,
Nici florile sa se ofileasca-n vaza.

Mi-as dori tricoul tau sa-ti fiu,
Pe pielea ta cu drag lipit sa-l stiu,
Sa-ti simt mirosul pana mai tarziu,
Iar fara tine sa nu ma simt viu.

Imi doresc sa te stiu langa mine,
Sa te vad in fiecare zi bine,
Respirand nici o zi fara tine,
Da, imi doresc, sper sa stii. Tine!

Cu drag pentru mine un gand,
Sa-l pastrezi cu sfintenie si cand,
Iti amintesti, sa te vad razand.
Si visandu-te cu aripi de ingeri, zburand.

As mai vrea sa-ti aduc dimineata,
Cu zile si soare, si apa si ceata,
Sa-ti descretesc fruntea atunci cand e creata,
Iar simtindu-te aproape sa prind viata.

Did you ever reach to go back in time?
Just to remember how was life when things made sense?

Mai te-as saruta pe gat,
Mai te-as saruta urcand dupa ureche,in vant,
Mai te-as saruta aprins, si in gand,
Mai te-as saruta fin, suspinand.

Tinandu-te cu o mana de par si cu una de sold,
Tinandu-te strans si puternic, din imbold,
Tinandu-te si asa cum tin un bold,
Tinandu-te aproape, ca un Colt.

Te-as descheia la fiecare nasture incet,incet incet,
Te-as descheia…ar fi pe masa un buchet,
Te-as descoperi de fiecare milimetru de piept,
Te-as acoperi cu mine, ar fi perfect.

Corpul tau, l-as mirosi incontinuu,
Corpul tau, l-as privi si apoi vinu’…
Corpul tau, l-as simti transpirand ca bovinu’,
Corpul tau, l-as atinge, divinu’.

Apoi ti-as da bluza jos,
Apoi ne-om tranti pe jos,
Apoi te-as mangaia de sus in jos,
Apoi ne-am intoarce un pic pe dos.

Cred ca voi ramane blocat total,
Cred ca voi fi sleit de puteri, si nu brutal,
Cred cum crede un vestit tamplar,
Cred ca papusile prind viata, total.

Stam pe o parte si te mangai un pic,
Stam pe pat si te sarut si nu pic,
Stam sub patura si te ating pe buric,
Stam si ne gandim, cand devin tatic? Bunic?

Simt cum zboara pana si palarii,
Simt cum faci parte din noi, vii,
Simt cum rasarim dintre balarii,
Simt cum nu mimezi deloc dar faci ca mimii.

Ai un  ragaz si respiratia-ti devine sacadata,
Ai un vant in fata, de la a mea pleata,
Ai un  punct curat pe bluza patata,
Ai un loc al meu, tu, mai fata.

Iti dau jos blugii si ramai in sosete.
Iti dau bluza jos si intre nasturi se vede…
Iti iau perna din brate si o arunc la perete,
Iti iau palma in palma si iti spun, nu ne pierde!

Puteam sa zic, ca am baut ciment,
Puteam sa jur ca nu-i un accident, (si nu e)
Puteam sa cred ca-s de fapt impotent,
Puteam, dar nu, sunt un patent, pardon, potent.

Te ating pe solduri si pe picioare,
Te ating pana jos, spui, e un pic de racoare.
Te las si inchid geamul, era de fapt o boare,
Te strivesc imediat, revenind la al meu soare.

Urc picioarele-ti pe umeri si tu stai intinsa,
Urc si corpul meu spre tine, curgi prelinsa,
Urc si patul si tu esti un pic plansa, insa,
Urc in privirea-ti si esti neinvinsa.

Repede apoi incet, apoi foarte repede,
Repede si apoi nu mai gasesc niste repere,
Repede imi dau seama insa, ca nu sunt mortiere,
Repede realizez ca suntem noi, putere.

Te intorc invers…daca patul e moale iti pun o perna sub,
Te pun asa ca sa nu ma scufund in saltea, sau sub,
Te tin de umeri, nu mai suntem in club,
Te sarut pe spate, nu cum faceam in pub.

Imi sui mainile spre sanii tai, ii ating si ma infior,
Imi sui si genunchii mai sus, pici, mor de dor,
Imi frang mainile imbratisandu-te, mor-mor,
Imi rup lacrimi din ochi sa-ti intind, un odor.

Si iti strang un pic coapsele incordate,
Si iti fac loc sub mine, sabloane exacte,
Si iti iau mainile pe umeri si iar…ca la carte.
Si am sa fac asta, calm, scump, pan’ la moarte.

Incet, incet…fix ca un ceas elvetian,
Incet ca un ceas din titan, de titan,
Incet ca un fir de par, nemiscat sub turban,
Incet cum scobim impreuna un bostan.

Intorc pe spate trupul tau si te sarut pe sani.
Intorc si buzele spre ai tai plamani.
Intorc si cea mai noua, pagina, din strabuni.
Intorc si construiesc, vom fi buni. 

Un pic din sfarcurile tale, musc,
Un pic miros din tine si brusc,
Un pic ma infior, si ca un arbust,
Un pic ma incovoi, totusi robust.

Las picioarele si cobor cu limba…pe piept, pe burta,
Las si nervii si clipa cea grea si bine ca-i scurta,
Las totul, pe tine nu. Te simt, te sarut, nu-s o bruta.
Las pe aragaz sa se arda, cu placere acea turta…

Strang mana-ti si in suflet picaturi.
Strang pori plini de mii-picuri puri.
Strang transpiratie de tipi duri.
Strang valuri de sare pe spatele tau.

Abia mai rezist, apoi iar cu forta,
Abia ma mai misc dar inca duc torta,
Abia ma mai tarai si fara cohorta,
Abia respir, si nu sap vreo borta.

Tremur, ma unduiesc si te strang doar pe tine,
Tremur, transpiri si stii ca e bine,
Tremur, transpir si stiu ca e bine,
Tremur, topesc si sangele in vene!

Intru mai adanc, nu ma pot abtine,
Intru mai incet, repede, iar spui ca-s pe patine
Intru placut si lejer, suntem doi-divine
Intru si ne unim, in totalitate, buline…

Calm, termin, si obosit ma lipesc, de tine, toata,
Calm, de tine aprins si greu respirand, deodata,
Calm te cuprind, ne cuprindem, pe data,
Calm te iubesc si, hai inca o data…forever yours.

Vara

De ce plange Vara?
Pen’ca Primavara,
A lasat-o iara,
Sa iasa din tara?

Sau pentru ca Toamna,
Trage de ea, doamna,
Sa treaca de-a valma,
Ca sa nu dea sama?

Primavara

De ce Primavara
Fugareste Iarna?
Ca s-astearna iara,
Verde peste tara?

Si ca ea sa scoata,
Din adanc din zloata,
Ghiocei si o pata,
Verde-ntunecata?

Iarna

Oare de ce Iarna,
Se-ntareste marna?
Ma gandeam ca Toamna,
E destul de calma.

Ea nu vrea sa aiba,
Decat fulgi si barba,
Frig si cerga alba.
Si turturi drept salba.

Toamna

Toamna, de ce totusi
Nu bate la usi?
Nu are supusi?
Si nici de la rusi,

Ploaia nu mai vine,
Iarna-ngheata in vene,
Orice strop si-o lene,
De-a iesi din casa se asterne.

Amare.

Picuri curg luandu-ti forma pura,
Intr-un amestec soptit nu doar din gura.
Forma ce fu-se dura, aspra, parca plina-n vina,
Acum ajunsa supla, fina, scumpa, lina.

N-ai nici o pata, tu Sfanta Fata,
Draga Fecioara, mama si tata.
Si tot te induri, in genunchi tremuri,
In fata Sfintei tu te cutremuri.

Cerand iertare pentru noi cei,
Ce suntem lupi, doar ca-mbracati in piei.
Nevinovata! Iti multumesc, iti multumim,
Si cu puteri pamantesti te preamarim.

Cu totii impreuna sperand sa fim,
Si impreuna pe Dumnezeu noi sa-l slavim.

Cat sunt de tristi,
Acei ochi inchisi.

Spre porti, atinsi,
Ruginii si prinsi,

In  balamale vii,
Umplute. Si nu stii.

Ca ce dorea era,
Sa-i fii o noua Terra,

Plina de artificii,
Lipsita-n sacrificii,

Plina de indicii,
Si putina-n vicii.

Te iubea, stia,
Si stiai, era,

Plin de viata lina,
Si-n zambete plina,

De iubirea ta,
Ce candva era,

Cum el se mandrea,
Atunci cand spunea:

 ”E numai a mea”

Si imi bat capul sa o dreg,
O, cat de mult alerg,
In timp ce lacrimile-mi sterg,
Nici inainte nu mai pot sa merg,
Caci vreau din mintea mea sa sterg,

Acele,

Vorbe care dor,
Sau fapte cu intens sonor,
E greu si stiu ca mor,
De moarte si de dor,
Cu drag,incet incetisor.

Mie,

Mi-e dor, de tine si nu stii,
La mine tu nu vrei sa vii,
Decat in visele pustii,
Nici cum in cele ce revii,
Cum sper cu drag, sa pot sa invii.

Asa,

Asa cum vreau si imi doresc,
Caci langa tine vreau sa cresc,
Al meu scump dar ceresc.
Nu vreau nicicand sa ma opresc,
Sa-ti spun ca te iubesc,

In fiecare zi.

Imi lipseste mana ta pe solduri,
Si patura ce ne acopera.

Trag nadejde-n acele acorduri,
De-au fost adevarate, atunci spera!

Se poate si prin alte moduri,
Sa construim impreuna o sfera,

Numai a noastra, si fara noduri,
Sa inghitim amandoi o eternitate prospera.

Iubire,
Cu flori mari din glastra,
Plina de muzica si…albastra,

Iubire,
Si stropi pe fereastra.
Nici o pasare maiastra,

Verde,
Si nici o creasta,
Pustiu, doar o singura astra.

Tu.

Fiecare dimineata-ti voi fi al tau.
Minut de minut esti in mine, mi-e rau,
Si-n fiece clipa cand nu-mi esti e un hau,
Ce ma ingroapa in fiecare zi, zau…

La amiaza nu vreau somn si nici de mancare,
Vreau sa-ti ofer odihna si un pic din mare,
O gura de stele si soare in pahare,
Si aburi din ploaie intr-o plimbare…

Iar cand vine noaptea iti ofer intunericul cald si linistit,
Plin de iubire, lin, fin si infinit,
Placut si sfintit din zori pana-n asfintit.
Every day te-am dorit…

Cat de mult imi lipsesti kid…

Poti sa zaci, poti sa spargi,
Poti sa ragi si poti sa tragi,
Poti pe dracu sa te ia sa faci.

Poti sa-ncerci, sa-ntelegi,
Poti sa vrei sa o dregi,
Poti sa razi si sa pleci.

Poti sa zbieri si sa ceri,
Poti sa ai si sa iei,
Poti sa n-ai si sa vrei.

Poti sa mori si sa rupi,
Poti sa furi, sau sa pupi,
Poti sa induri sau sa tipi.

Poti sa stai, si sa tai,
Poti sa cosi si sa dai,
Poti sa vezi, poti sa sa’i.

Poti sa vii, sa te duci,
Poti sa cobori sau sa urci,
Poti sa te faci si muci.

Poti sa vezi sau inchide,
Poti iubi, sau deschide,
Poti orice, dar depinde…

Ramane doar sa vrei.

Boul nu mai trage,
Vaca nu mai rage,
Vita nu mai muge,
Vitelul nu suge,
Lapte nu mai curge,
Curge numai sange.

Iapa nu mai sare,
Calul nu mai are,
Chef a bea si n-are,
Nici pofta de mancare,
Sau priviri in zare,
Ori aruncate in vale.

Agale oi ce dorm aproape,
Lenesii miei ce prin hartoape,
Candva iubeau ei sa-si adape,
Burtile lor, nu vor sa pape,
Si nici ai lor dusmani sa crape.

Nici macar porcii cei balosi,
Nu au comportamentul de jegosi.
Ce-odinioara iubeau sa fie puturosi,
Nu-si mai doresc sa fie mofturosi,
Ce sa mai…conducerea, sunt cacaciosi!

Prezenta in somnul meu,
Oricand imi este greu,

Intr-un pahar cu apa,
In fiecare pleoapa,

Pe fiecare pagina din carte,
Din mine o prea buna parte,

Pe cer cand imi ridic privirea,
In vis cand ma doare iubirea,

In iarba plina de roua,
In fiecare picatura cand ploua,

Tot timpul un nou rasarit,
In fiecare seara un asfintit,

Esti firava tulpina de floare,
Soare dupa frig si racoare,

Puterea primului pas,
Gandul meu in orice ceas,

Cu drag si rau si bine,
Tot timpul parte din mine,

Umarul pe care-l doresc,
Un scump dar ceresc,

Mana cea cu drag intinsa,
Fiecare lacrima prelinsa,

Senin dupa furtuna,
Liniste dupa ce tuna.

Esti, dar nu-mi esti!
Unde esti?

Sa nu cumva sa plangi cand esti fericita,
Chiar daca privirea e cu margini de ceata aburita,
Nu lasa lacrimile sa-ti cresteze santuri pe fata-ti dorita,
Meriti sa razi, sa zambesti si sa fii iubita.

Sa nu cumva sa plangi cand e soare afara,
Chiar de vei face racoare in jur, e o boala,
O boala ce te macina si te rascoala,
Spui ca te linisteste, dar o sa  doara.

Sa nu cumva sa plangi cand esti intristata,
Pentru ca desi tu te vei simti impacata,
In interior vei ramane patata,
Oricum, vreau sa stii ca te iubesc fata.

Sa nu plangi…

Impusc in cur, un tip cam dur,
Si nu prea sur, si nici prea pur,
Si bineinteles nu fara cusur,

Impusc o baba, un pic prea slaba,
Si nu in graba, si doar o salva,
Ca e tot pleava, nitel bolnava.

Impusc o pisica, era inamica,
Fugea de rupea, carand o patratica,
De branza furata, si-o patlagica.

Impusc o rata, ceva mai creata,
Si fara greata, direct in fata,
Chiar de e ceata, merge in vacanta.

Impusc un tantar, se crede armasar,
Te tot da cu var, iti las’ un gust amar,
Suge sange in zadar, sa faca burta mar’.

De ce tot timpul vrei sa minti,
Continui sa nu faci ce simti,
Unde esti tu sa ne alinti,
Suspine grele printre dinti?
Sa ne opresti lacrimi fierbinti,

Din drumul lor amar in jos,
Lacrimi ce sunt fara folos,
Caci ele multe cu prisos,
Scobesc in chipul tau osos,
Si plin de draci, caci dureros,

Va fi-n final sa realizezi,
Ca n-ai pe ce sa te bazezi,
Caci fiul tau cu ochii verzi,
Nu mai e, si-atunci tu crezi,
C’orbit ai fost. Oare ai sa vezi?

Ca ce vroiam de fapt era,
Doar simtul ca iubirea ta,
Ma-nconjura ca pe ceva,
Prea scump si sfant aievea.
De ce n-ai vrut sa fie asa?

Acum, nu intelegi ca ne doream,
Ceva normal, si ne vroiam,
In liniste. Apoi puteam,
Sa construim, dar noi muream
In fiecare zi.

Cad in genunchi pe strada,
E uda si rece, caci ploua…
Norii se-nghesuie in gramada,
Amandoi stim ca ploua, ce va pasa voua?

Nu pleca din mine, pic, mi-e dor de tine,
Sunt ud si mi-e frig, nu doar afara ploua,
Vreau ca noi doi, tu si cu mine,
Imbratisati sa ramanem in iarba pe roua…

Ochii-mi sunt atintiti catre Cer,
Pe frunte, pe buze, in barba am picuri, ca ploua…
Cu Doamne vorbesc, ma rog si te cer,
Sa fim o singura persoana din doua.

Ne vedem cand iese soarele?

Iti promit si firele de nisip de pe Terra,
Si iarba din jungla si picuri de apa,
Cu noi la fel, asa cum era…
Impreuna ca foile intr-o mapa.

Iti promit tot ce-mi doresc,
Si racoare, caldura si liniste vie,
Curcubee si soare, ma topesc,
Impreuna cu drag…sper sa vie.

Iti promit frumusete si calm,
Si niciodata vreodata vreun rau,
Cu mult dor..wish you in my palm,
Impreuna ca pietrele in rau…

Come and make my heart beat again!

Afara-i uscat si e frig,
E noapte si gerul e aprig,
Continui sa strig…

Si resturi de frunze uscate,
Ascunse-n troiene de zapada, mascate,
Si ele crapate.

Astepti cu drag sa vina si ea,
Caci e cald in casa si afara e nea.
Privesti asteptand sa cada o stea.

Te uiti pe fereastra inecat in ganduri,
Asteptant plangand printre randuri,
Iti doresti doar frumoase franturi.

Sa vina, sa fie ok, sa-ti revii,
Sa fii cum esti tu, sa invii,
Sa fi-ti impreuna, saturat de pustii.

Sunt turturi pe geam si lumina e stinsa,
Ii privesti si privirea ti-e ninsa,
Iti doresti sa fii iarasi aprinsa.

De drag si de dor, asteptand,
Sa tot vina pe usa, intrand.
Sa apara odata, si tu suspinand,

Sa-ncetezi!

Of, tu dormi si visezi,
Speri si incerci sa tot crezi,
In ceva ce inca nu vezi…

Era furat de pe tarlale,
De-un aprins rosu si cam mare,
Parea gustos si-un pic prea tare,
Mergea perfect cu ‘n pic de sare.

Cand esti racit ti se inchide,
Tot aerul din nas, si nu mai prinde,
A respira iar cat cuprinde…
Ce faci cu o gura? Te-ar surprinde.

Si poti manca doar jumatate,
E bun si gol si cu bucate,
Ca-i delicat de nu se poate,
Da gust placut la tot si toate,

Iar nasul iti cam curge un pic,
Si sa te stergi, nu ai nimic.
Chiar bei si apa cand esti mic,
Uneori arde si-un voinic.

Bun rau cu ciorba si cu sos,
E foarte bun si e gustos,
Rotund sau lung, iar de-i atos,
E bun chiar si cu zahar tos,

E bun si crud, e bun murat,
Si rosu-verde si patat,
De-i mare, mic, sau e tarcat,
La fel de bun e si furat.

Uneori e superb sa nu scoti un sunet o noapte intreaga,
pana vine roua diminetii…Intinsi pe iarba, doar Luna mare
si multe stele, liniste si ceva greieri. Brazi inalti si mult
verde intunecat. Iar un pic mai departe, un foc de tabara. In aer doar putina lui caldura, adusa cu vantul spre noi. Doua palme
inecate intr-o picatura de transpiratie, zgomot de respiratie
crescanda, pocnet de lemn uscat si ars,  noi. O pasare trece
in zbor pe deasupra, un scurt falfait de aripi ce ni se pierde
incet in urechi. Vantul rabdator ce face scandal pe culmi, intre norii plini de ciori si undeva in departari…calea. Mainile noastre se unesc si
se strang din ce in ce mai tare, aprins. Se iubesc si nu vor sa se desparta
niciodata. Liniste. Un sarut fin, apoi un altul si iar liniste. Doar soapte…noi.

Si stai in sant sperand sa scapi,
De frig, de foame, de casapi,

In zgomot mare de obuze,
Plimband chistocul printre buze,

Murind in ger, salvand pe al tau,
De acum, fost camarad in hau,

In haul semanand cu iadul,
Cand nu conteaza cum ai gradul.

Si cel mai rau e cand esti prim,
In tirul unde toti murim,

Ba de mortiere, ba striviti,
De tancuri mari, sau imbolditi,

Cu baionete ce doresc,
Doar sange groaznic de firesc.

Caci e razboi, si iti e foame,
Sau iti e sete, si sa doarme,

Nimeni nu poate sa o faca,
Si nici pe zgomot, ca sa taca.

Iar cand nu stii, nu te gandesti,
Romantic e? Chiar nu privesti?

Cat de mult chin, si ce durere,
Ca nu-i deloc o-asa placere?

Romantic. Viteaz. Omagii.

Adica cum? Gloante dum-dum?
Si bombe, flacari si mult fum?

Cine-mi mai striga numele asa cum o faci tu?
Sau cine-mi modeleaza zambetul, si nu,
Stiu cine-mi da fiori din drag si cu,
Adevarat intreb, oare cine-mi? Tu?

Cine-mi mai indulceste ceaiul, sau sa sara,
In foc, si intreb, cine-mi? iara,
Cine-mi va face viata ca sa para
O preafrumoasa floare, cea mai rara?

Cine din suflet imi mai zambeste?
Sau cine-mi va fi aproape sufleteste?
Imi spui cine-mi cu drag ocroteste,
Viata din mine si ma trezeste?

Cine-mi ofera imbratisarea,
Si luna, si stele, si marea cu sarea?
Chiar, cine-mi potoleste insetarea,
Uscata, si cine-mi vindeca starea?

…a man who ain’t got his word, is a cockroach!

Alfredo James Pacino – Scarface

Ulei de mar in parul tau cel drag…
Si crema cea mai fina pe-a ta piele,
Cu dor ma rog sa-ti fiu, raman cel drag,
Sa fim, ramai, imi esti in toate cele.

Si nimeni, nimeni oricat ar vrea,
Nu va putea sa ma aline si sa-mi curme,
Dorul cel scump si inima, care-i a ta,
Nici moartea singura ce lasa urme.

Mi-e dor de tine cel mai tare, tare,
Cat pot sa te astept, astept.
Of, nu mai vreau sa-mi spun: Ma doare!
Sper sa te tin din nou, pe veci la piept.